LECŢIA DE ECOLOGIE. Rafturile magazinelor româneşti sunt inundate de produse care atrag cumpărătorii, în ciuda crizei economice persistente. Dar puţini sunt cei care, aflaţi la cumpărături, fac alegeri responsabile faţă de mediu. Sursa: wikipedia
În 1991, Germania introduce sistemul „Punctul Verde” (Grune Punkt), precursorul sistemului existent astăzi în întreaga Uniune Europeană.
Directiva UE privind gestionarea deşeurilor din ambalaje prevede că acele companii ale căror produse sunt împachetate trebuie să se implice în recuperarea ambalajelor. Cu alte cuvinte, ele devin responsabile de reciclarea lor.
Companiile au două variante. Pe de o parte pot face parte din sistemul Punctului Verde în care există intermediari care se ocupă de colectarea selectivă şi reciclarea ambalajelor. Pe de altă parte, dacă rămân în afara sistemului, trebuie să se ocupe ele însele de reciclarea ambalajelor, deşi acest lucru este aproape imposibil pentru produsele de masă şi se poate realiza doar în cazul companiilor care fac produse de volume mici.
Tot directiva europeană prevede că în fiecare ţară există regulatori ai pieţei care au rolul de a le amenda pe acele companii ce eludează această răspundere faţă de mediu.
Astăzi Punctul Verde este folosit de peste 170.000 de companii pentru 460 de miliarde de ambalaje.
Povestea Punctului Verde
Conceptul care stă la baza acestui sistem este că, odată ce recunosc logo-ul, cumpărătorii ştiu că firma care produce respectiva marfă îşi asumă recuperarea şi reciclarea ambalajelor.
Astfel, companiile plătesc o taxă pentru licenţa Punctului Verde, în fiecare ţară, în funcţie de tipul de ambalaj pe care îl folosesc (hârtie, plastic, metal, lemn, carton). De asemenea, fiecare stat are taxe diferite pentru acest sistem, în funcţie de costul local al metodelor de colectare, sortare şi reciclare.
Germania,