“Din păcate, nu succesul ne trage înainte în viaţă, ci loviturile, ghinioanele, eşecul” . Teo Trandafir împlineşte astăzi 45 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”

“În principiu, astea nu mai sunt vremuri de trăit, ci de supravieţuit. Încet, cu optimism şi speranţă, vor trece. Economic vorbind. Profesional, am avut norocul să întâlnesc oameni speciali, zăpăcitor de permeabili, mai ales în ultimii ani. Poate tocmai din pricina , şi oamenii s-au schimbat, şi-au nuanţat opiniile, atitudinile, poziţiile. Au alte percepţii, alte aşteptări, altă disponibilitate de a trece peste anumite principii aducătoare de bariere de orice fel. Ne modernizăm şi devenim creativi, ne reinventăm şi progresăm, ca să supravieţuim. Asta ar fi partea bună a lucrurilor, asupra căreia îmi place să mă concentrez. Vă sfătuiesc să încercaţi, face bine!

Cititorii acestor rânduri cred că ar trebui să ştie că nu sunt neapărat cinică sau ironică sau insensibilă. Am fost întrebată ce-mi doresc, pentru anul care vine. Exact aşa a sunat întrebarea acum, în iunie. Am răspuns că-mi doresc să trăiesc şi am fost catalogată ca fiind cinică. Dacă n-ar fi fost realism curat, aş fi înţeles. Dar este. Restul de lucruri sunt subsumabile acestei dorinţe. Până şi sănătatea. Că poţi să mori şi sănătos fiind, lucru care scapă adesea unora! Vorba unui prieten, . Alţii îşi doresc fericirea. Altfel decât viu, cum să te bucuri de ea? De iubire, de apreciere, de oameni, de copii, de părinţi? Ziceţi, n-am răspuns bine? Dar e greu de înţeles când dai un răspuns pe care l-ai gândit, poate prea mult, înainte.

Lucrurile pentru care m-am felicitat mi-au adus câteodată belele, iar cele pentru care mi-am făcut o mie de procese de conştiinţă s-au concretizat ca fiind cele care au dus la progresul ulterior. Am înţ