Legislaţia aberantă transformă amenzile în ore de muncă şi iar în amenzi, în cazul în care persoana sancţionată nu face orele de muncă impuse de instanţe.
Alexandru Hristu (38 de ani) este singurul constănţean care a muncit în folosul comunităţii. Cu capul plecat, bărbatul povesteşte cum a ajuns la „performanţa“ de a acumula peste 100 de amenzi în aproximativ un an şi trei luni.
„Consumam băuturi alcoolice în cantităţi industriale, făceam scandal şi îmi deranjam vecinii“, mărturiseşte Alexandru. El spune că s-a lăsat de băut după ce a suferit un accident de muncă, pe când muncea pe un şantier din Spania.
„Acum mai bine de un an, am căzut de la etajul şaşe. Am scăpat cu viaţă şi atunci am renunţat brusc la alcool“, povesteşte el. Perioada în care era dependent de alcool a lăsat urme şi în registrele autorităţilor. Alexandru a strâns zeci de amenzi pe care nu le-a putut plăti.
„Am muncit cu drag“
Cazul bărbatului a ajuns pe masa magistraţilor constănţeni, care i-au transformat sancţiunile în 500 de ore de muncă în folosul comunităţii. „Am mers la Primărie şi le-am spus că am venit să muncesc, să-mi plătesc datoria. Am muncit cam trei săptămâni“, îşi aminteşte Alexandru.
„De fapt, a muncit o lună şi patru zile. A muncit cu drag şi i s-au părut mai puţine zilele“, completează Elena Hristu (63 de ani), mama bărbatului.
Singurul constănţean care a muncit în folosul comunităţii crede că şi-a ispăşit „pedeapsa“ pentru scandalurile pe care le-a provocat.
„Am muncit câte opt ore pe zi. Am igienizat spaţiile verzi, am reparat greblele şi cazmalele, le-am luat acasă şi le-am ascuţit. Le-am ajutat pe femeile cu care lucram“, povesteşte Alexandru. El spune că este supărat pentru că raportul în care i-au fost contabilizate orele pe care le-a muncit nu au ajuns la instanţe.
„Acum mi-a venit acasă altă hârtie, că trebuie să mun