Ani de zile, ca iubitor al tenisului lui Nastase si Tiriac, am avut impresia ca Romania merita din oficiu un urmas (sau mai multi) ai celor care au jucat de trei ori cu Salatiera de argint pe masa. Am inteles tarziu ca, probabil, nu vom mai avea niciodata ocazia unor astfel de meciuri, caci, intre timp, lumea tenisului s-a schimbat, iar talentului ii e din ce in ce mai greu sa compenseze o adevarata industrie aflata in spatele unui tenisman de top.
Florin Segarceanu, Dinu Pescariu, Adrian Voinea, Razvan Sabau si altii ca ei ne-au dat pentru un moment iluzia ca inca mai contam in lumea sportului alb. Din pacate, au fost simple comete care s-au aprins usor si au ars imediat, iar trecerea lor prin tenisul mondial nu a lasat urme prea adanci. Unii dintre ei – vezi Razvan Sabau, castigator la juniori la Wimbledon – au fost mari sperante, dar la seniori nu au reusit mai nimic, ramanand anonimi intr-o lume in care numai numele castigatorilor se pastreaza in amintire.
De cativa ani, Andrei Pavel si Victor Hanescu poarta sperantele noastre. Primul si-a facut cu prisosinta datoria si, prin multa munca, dorinta si o forta interioara care l-a ajutat mereu atunci cand a avut nevoie, se afla de mai multi ani printre jucatorii de top ai lumii. Nu a fost niciodata nr. 1, dar si-a facut un nume respectat de toti ceilalti jucatori ai circuitului ATP. Acum se afla aproape de momentul retragerii si, dupa ce a tinut in spate ani de zile nationala noastra de Cupa Davis, pastrand-o in elita mondiala, merita respectul nostru, al tuturor, pentru ceea ce a facut pentru acest sport in Romania.
Cel de la care asteptam multe, dar reusise destul de putine era Victor Hanescu. Dotat si el cu un talent deosebit, Hanescu a lasat impresia ca e mai mereu aproape de marea performanta, dar se impotmoleste exact atunci cand e gata sa culeaga laurii. Din pacate, Hanes
