Nimeni nu vorbeşte despre bucătăria pariziană, newyorkeză sau milaneză - ca reprezentantive pentru cutumele culinare ale unui oraş; în schimb, bucătăria vieneză e, azi, un brand autoritar. Ea înglobează experienţa şi tradiţia culinară a 15 naţionalităţi creând, în continuare, o bucătărie nouă şi distinctă.
O prezentare a acestei bucătării senzaţionale, clasice şi moderne, de care v-aţi putut bucura şi dumneavoastră în călătoriile spre centrul şi vestul Europei, ne-a prilejuit Biroul de Reprezentare al Municipalităţii Vienei, care a adus, la Bucureşti, în cadrul unei seri de gastronomie vieneză, unul dintre cei mai buni bucătari-şefi vienezi ai momentului.
El este Bernie Rider, cel care a oferit câteva dintre specialităţile metropolei austriece şi ne-a propus o incursiune în tainele bucătăriei moleculare. Am avut, între altele, posibilitatea să asistăm la prepararea celebrului Kaiserschmarren ("clătita împăratului") a cărui variantă rece, conform tratatului de bucătărie moleculară, se prepară la minus 200 grade Celsius. "Nu e nimic periculos în bucătăria moleculară. Doar interesant. Tipul acesta de mâncare trezeşte simţurile...", ne-a declarat Bernie Rider, căruia îi place să spună că, prin reţetele sale, reprezintă Viena modernă, lăsând altor colegi de breaslă reprezentarea Vienei clasice.
EPOCA PUILOR FRIPŢI
Mulţi consideră bucătăria vieneză a fi un triumf al plăcerii de a mânca, pe care burghezia şi clasa de mijloc au moştenit-o de la nobilii austrieci, a căror decădere începe în secolul al XVIII-lea. Imitaţia stilului nobiliar atinge apogeul în anii 1800, transmiţându-se şi clasei de mijloc austriece. O epocă în care Viena, cunoscută ca oraş al muzicii şi al teatrului, devine renumită prin mâncare şi băutură. Influenţele imperiale s-au topit într-o bucătărie-unicat care a supravieţuit până azi.
Gulaşul unguresc,
