Napoleonik. Aşa era supranumit Enver Paşa, unul dintre cei trei lideri – alături de Talaat Paşa şi Djemal Paşa, de aceeaşi tristă amintire – ai Junilor Turci, care au condus Imperiul Otoman la dezastru, la sfîrşitul Primului Război Mondial. Războiul cel Mare, cum îl numeau bunicii noştri. Nu intrăm în detalii istorice. Aş dori doar să relev o similaritate de situaţie şi atitudine. După campania militară dezastruoasă din Caucaz, dusă împotriva ruşilor la începul războiului, în iarna lui 1914, presa turcă, departe de a spune adevărul despre catastrofa militară, a tranformat eşecul din teren într-o victorie propagandistică. Cum Enver Paşa era mic de stat şi mare admirator al lui Napoleon, pe care voia sa-l imite, turcii l-au poreclit, foarte simpatic altfel, Napoleonik. O formă de alint, diminutivată, de care beneficiază nu doar cei mari, dar mai ales cei mici, copiii. Nu inventăm nimic, sîntem doar cu lecturile legate de „Dosarul 1915“ la zi. Schimbînd ce ar fi de schimbat, încercăm să ne referim la rezultatele electorale din România. Înfrîngerea PDL-ului – concludentă şi reală – în alegerile locale (şi toto­dată eşecul lui Traian Băsescu, vajnic susţinător al acestui partid, în ipostază de antrenor-jucător) a fost tranformată de Napoleonikul de la Cluj-Napoca într-o mică victorie. Victoria de la Cluj a lui Emil Boc – oricît de inconsistentă – a dat aripi liderului PDL pentru a pregăti construcţii politice noi. Sau reconstrucţii şi, desigur, noi succesuri (sic!) pentru viitoarele alegeri parla­mnentare, care „vor aduce PDL din nou la guvernare“. Boc dixit. Pentru Emil Boc (Traian Băsescu, Elena Udrea, şefa organizţaţiei PDL Bucureşti etc.) nu contează că alegerile de la Bucureşti au fost pierdute la scoruri (uneori foarte mari) ce desfid orice fel de elanuri propagandistice. Pentru Emil Boc (şi pentru intelectualii de la PDL, precum Baconschi, trimişi la televi