In balanta dintre mentinerea in viata cu orice pret si suferinta ingrozitoare a pacientului, decizia este coplesitoare iar judecarea unor cazuri din afara este neconcludenta. Pentru unii, viata este sacra, pentru altii, a muri in demnitate este un drept si poate o ultima dorinta. Sensul vietii si al mortii nu va putea fi perceput la dimensiunea sa deplina de nici o fiinta muritoare, opiniile legate de acest subiect fiind grevate la nivel individual de propriile concepte morale, culturale, fapt ce creeaza o permanenta disputa. Daca avem dreptul la viata, de ce nu am avea si dreptul la moarte? Sau, adauga unii, dreptul la o moarte in demnitate? Aceste intrebari generatoare de controverse au creat notiunea de eutanasie (in greaca veche, eu - bun, armonios, thanatos - moarte), introdusa pentru prima data de Francis Bacon, in a carui acceptiune semnifica "moarte buna, fericita, linistita". Una din definitiile actualmente aflata in circulatie este "uciderea din mila a unei persoane, pentru a-i suprima in mod radical suferintele extreme, sau pentru a-i cruta pe copiii anormali, pe bolnavii incurabili sau pe bolnavii psihici lipsiti de angrenarea in realitate de prelungirea unei vieti de suferinta (uneori pentru multi ani), care reprezinta, pe deasupra, o povara grea pentru familie si societate". Necesitatea eutanasiei a aparut din sentimentul de mila fata de cei aflati in suferinta, pentru care viata inseamna o conectare continua la diverse aparate care sa mentina in mod artificial functiile vitale si pentru care medicina actuala nu are solutii terapeutice, iar prognosticul este un sfirsit inevitabil si apropiat. Pentru a justifica aceasta practica, sustinatorii eutanasiei aduc drept argumente compasiunea fata de pacientul care prezinta o suferinta majora provocata de o boala incurabila sau de o degragare fizica sau psihica inacceptabila pentru el, dreptul de a muri, vazut