Mircea Miclea a propus reforma educatiei prin calitate. Actul normativ ce urmeaza sa fie aprobat de Parlament plaseaza competenta si performanta drept criteriile fundamentale de promovare si obtinere de fonduri. Salariile cadrelor didactice performante s-ar putea dubla sau chiar tripla. Ce-i drept, doar pe hartie, caci 4,08 la suta din PIB, cat a obtinut deocamdata educatia si cercetarea pentru 2006, inseamna subfinantare. Nici un proiect de anvergura nu poate fi derulat cu acesti bani. Iar dascalii vor primi sume mai mici decat acum un an, asa cum s-a intamplat la Bacalaureatul din aceasta vara. Aproape jumatate de milion de salariati nemultumiti si aproximativ 4,3 milioane de elevi si studenti care invata in conditii mediocre. Un capital electoral imens pentru Partidul Democrat, care pune totul in seama liberalilor. Iar Basescu il arata cu degetul pe Tariceanu, aducandu-ne aminte ca presedintele liberal a jignit profesorii, numindu-i, nu de mult, marii evazionisti ai Romaniei. Demisia de onoare a lui Mircea Miclea, cel mai frumos gest pe care l-a facut de cand este ministru, a fost speculata imediat de colegii democrati care prin vocea lui Emil Boc au anuntat ca sustin ca educatiei sa i se acorde 5 la suta din PIB si nu numesc alt ministru! S-a creat un element de presiune si un nou scandal in Alianta. Daca liberalii nu cedeaza, ministri democrati s-ar putea retrage din Guvernul Tariceanu si s-ar ajunge acolo unde Traian Basescu si-a propus, la alegeri anticipate. Ba mai mult, democratii ar avea motiv sa candideze pe liste separate fata de liberali, valorificand capitalul electoral pe care si l-au consolidat luna de luna dupa decembrie 2004. Oricum s-ar termina acest conflict, democratii castiga si liberalii pierd. Din ce in ce mai mult, purtatorii sagetii se apropie de soarta taranistilor, adica de intrarea definitiva in istorie. Scoala insa ar putea castiga