Lansind cota unica de impozitare la 1 ianuarie 2005, guvernul si-a aprins paie in cap. De atunci nu face decit sa adune mortii de pe un cimp nesfirsit de batalie. Primeste o lovitura dupa alta si raspunde uneori cu contraatacuri taioase. Ia masuri drastice, creste impozitele, taxele. Incearca sa umple cum poate golul aparut in buget o data cu gestul curajos. Guvernul are urmaritori dificili, pretentiosi, FMI, Banca Mondiala, Bruxellesul, care nu inteleg socurile si zigzagurile. Vrea o integrare accelerata, dar liniara. Acum au ajuns sa spuna ca reforma româneasca merge prea repede. A nu se uita ca sint restante de 15 ani de achitat, ca avem ramineri in urma cam peste tot. Guvernul Nastase a negociat cam din virful buzelor, indecis. S-a intrebat cam mult daca trebuie sau nu sa ne integram in UE. A folosit mai ales tactici de cacealma. Apoi cind in sfirsit a observat ca nu are incotro si destinul nostru este Uniunea Europeana, a semnat hirtiile ce i s-au pus sub nas cam ca primarul, fara sa se uite la ce ne obligam. Acum guvernul are de achitat o gramada de angarale, pe care nu le-a negociat el, dar trebuie sa o faca, indiferent ca ii place sau nu. De aici a rezultat un fel de furie, de agitatie, de febrilitate care da impresia ca guvernul se grabeste prea tare si mai ales ca nu prea stie ce face. Unii spun ca e o anume inconstienta in toata aceasta agitatie dimboviteana de inceput de guvernare, dar ca o sa le treaca excelentelor lor, cind se vor mai intelepti si se vor mai freca putin de fotoliile ministeriale. Nu mai spun ca deja circula un zvon persistent de remaniere. Videanu pleaca la Primaria Bucuresti. Si altii pleaca, dar nu se stie unde. Monica Macovei si Ionut Popescu au suparat prea multa lume sus-pusa, cu parale multe si influenta politica, si ar fi pusi pe o lista neagra. Sint insa alte schimbari care de data asta prind bine. Din cauza asta ma tem ca o sa