J.B.: Ai fost ani de zile jurnalist. Şi, cu toate astea, ai schimbat macazul şi acum eşti bucătar. Cum a venit schimbarea asta şi ce te-a determinat s-o faci?
A.H.: Într-un fel, am rămas jurnalist, doar că utilizez un alt mediu şi m-am dedicat gastronomiei. Dar e adevărat, şedinţele mele de redacţie au arătat altfel în ultimii ani. Mai puţine caiete de notiţe, mai multe cuţite, cratiţe, oale. Cumva, munca dintr-o redacţie seamănă cu munca dintr-o bucătărie de restaurant. Dar, ca să răspund la întrebare, schimbarea nu a fost tocmai o schimbare, gătitul era deja în mine când am decis să mă ocup de el la modul serios, profesionist. Într-o zi am ajuns la concluzia că viaţa-i scurtă şi trebuie să mi-o petrec făcând lucrurile care-mi oferă maximum de bucurie. Gătitul e unul dintre ele.
J.B.: De ce un blog culinar?
A.H.: Blogul meu a fost la început unul generalist. Era jucăria unui ziarist fără ziar. În scurtă vreme am început să observ că pot să scriu despre lucruri care să conteze cu adevărat (opiniile exprimate pe blogul meu la început nu erau cu mult diferite de ale majorităţii şi nici maniera în care le exprimam nu era cea mai prietenoasă cu putinţă, ori eu nu sunt aşa, îmi place să mă diferenţiez şi să transmit vibraţii pe cât posibil pozitive). Am decis să scriu doar despre mâncare (fac rareori excepţii) şi să postez lucruri care-i pot ajuta pe cititorii mei să se dezvolte în planul acesta, al gătitului. Blogul meu nu-i o şcoal de bucătari, nu postez lucruri sofisticate şi nu încerc să educ o generaţie gourmet. Îmi place să cred că lucrurile pe care le postez ajung uşor la oameni şi că mai apoi sunt reproduse ori reinterpretate cu uşurinţă.
J.B.: Ce înseamnă să fii un "bucătar călător”? Ce lucruri noi ai avut de învăţat din experienţa asta? Ai avut de întâmpinat greutăţi?
A.H.: Înseamnă să fii dispus oricân
