Criza financiară accentuează erodarea clasei mijlocii. Pentru că salvarea industriei financiare a împovărat bugetele publice considerabil. În numeroase economii avansate datoriile publice au crescut cu peste 40% în câţiva ani, de la niveluri ce depăşeau 60% din PIB, şi tendinţa continuă. Întrucât corecţii bugetare majore vor fi inevitabile între timp, înseamnă că cetăţenii vor fi confruntaţi în anii ce vin cu importante creşteri de taxe şi impozite, cu reduceri de cheltuieli sociale.

În al doilea rând, apare spectrul unei inflaţii mărite. Deja tensiuni pe pieţele produselor de bază împing în sus inflaţia. Injecţii de lichiditate repetate, efectuate de bănci centrale mari, anunţă diminuarea veniturilor prin taxa prin inflaţie. În viitor, blocaje politice extreme ar putea conduce la subjugarea unor bănci centrale şi emisiuni necontrolate de monedă. Criza financiară a indus deja o dominantă fiscală asupra conduitei multor bănci centrale (inclusiv asupra FED şi BCE). Şi înclinaţia multora dintre cei avuţi de a face plasamente în entităţi înregistrate în paradisuri fiscale accentuează povara fiscală pentru clasa mijlocie.

Înainte de criza financiară, Larry Summers şi Robert Reich (profesori la Harvard) atrăgeau atenţia asupra pericolelor decurgând din erodarea clasei mijlocii. Şi Anthony Giddens a examinat acest fenomen. Dar ei aveau în vedere, în principal, efecte ale globalizării, ale creşterii economice din Asia la confluenţă cu fenomene demografice şi scleroze instituţionale. În 1996, Paul Samuelson vorbea de jocuri cu suma nulă în economia globală, care slăbesc poziţiile economiilor occidentale. Criza financiară/economică accelerează asemenea efecte. Dacă adăugăm şi consecinţe ale crizei ecologice, lucrurile se complică în plus. Amintesc că fostul economist-şef la Banca Mondială Nicholas Stern, care condusese o analiză amplă, a spus răspicat ceea ce