•Odata cu intrarea in vigoare a Legii nr. 140/1996, care a modificat Codul penal, multi dintre cetateni, chiar fara studii juridice, au putut constata imperfectiuni greu de inteles ale acestui act normativ. Neglijenta legislatorului pare de neinteles, prin prisma consecintelor grave ale acestui act normativ, atit pentru cei ce au incalcat legea accidental, cit si pentru societate, in general.
Dar, sa fiu mai explicit. Prin legea amintita, s-au modificat limitele de pedeapsa pentru infractiunea de furt calificat, prevazuta de art. 209 C. penal, prin pedepsirea acestei infractiuni de la 3 la 15 ani inchisoare. Cum in practica judiciara se constata ca 99% din aceste infractiuni se comit in forma calificata, indiferent de persoana faptuitorului sau de intinderea prejudiciului, instantele de judecata sint obligate sa stabileasca pedepse faptuitorului in cadrul acestor limite. In mod exceptional se poate cobori sub minimul special de 3 ani, prin acordarea de circumstante atenuante, dar in mod obligatoriu, pedeapsa se executa in regim de detentie, fara ca sa se poata dispune suspendarea conditionata sau executarea pedepsei prin munca corectionala.
Imperfectiunea consta, in primul rind prin modificarea, respectiv competarea art. 86, alin. 3, Cod penal, tot prin Legea 140/1996, care nu permite suspendarea executarii pedepsei, pentru infractiuni, unde se prevede o pedeapsa mai mare de 12 ani. Al doilea neajuns al legii este legat de minimul special al pedepsei, care in anumite situatii este exagerat de mare, iar magistratul este pus in postura sa nu poata acorda circumstante atenuante, adica sa coboare sub minimul de trei ani. Iata un posibil exemplu: Un tinar, fara antecedente penale, sustrage o piine dintr-o alimentara, evita sa se prezinte la instanta, si, din aceleasi motive nu-si recunoaste fapta la Politie; toate acestea ducind in final la o ped
