După primirea unui Frunzăverde în PNL cu braţele deschise şi propulsarea lui drept în funcţia de vicepreşedinte, poate ar mai trebui să mire doar înscrirea lui Traian Băsescu în partidul lui Antonescu, după încheierea mandatului la Cotroceni.

Şi totuşi, ce s-a întâmplat azi m-a făcut să râd în hohote. Capacitatea României politice de a fi din Românica nu pare să aibă graniţe. Cum s-o primeşti în partid şi să o susţii pe cea pe care, nu aşa demult, o atacai cu toate tunurile din dotare, pentru că şi-a apărat beizadeaua de atacurile presei, în urma unor incidente în care a fost implicat şi care arată un caracter josnic?! Să urinezi pe o troiţă, să te filmezi făcând asta şi să te lauzi postând filmuleţul pe youtube, spunând „Asta fac eu cu Dumnezeu”, este noaptea minţii. Apoi, să încerci să îţi calci, cu maşina, prietena refugiată pe trotuar, denotă, la fel, o întunecime sinistră acolo unde ar trebui să fie materie cenuşie.

Cu toate astea, mama senator nu s-a sfiit să răcnească la presă, acuzând „Ceea ce i-aţi făcut fiului meu...”. Ce i-a făcut presa fiului mătăluţă, stimabilo, şi nu şi-a făcut el însuşi?! Cum să nu îţi crape obrazul de ruşine, după ce ai crescut o asemenea progenitură, care face, la propriu, ceva, pe ceea ce reprezintă o parte din ESENŢA poporului pe care îl reprezinţi, iar tu să continui să te înfăţişezi în Senatul României, ca şi când nu ar avea nicio legătură cu tine?!

Fireşte, nu este de aşteptat ca politica să fie esenţialmente morală. Nu mă miră calculul rece al lui Puiu Haşotti, liderul de grup al senatorilor liberali, conform căruia USL are nevoie de parlamentari, pentru a compensa plecarea în posturile de primari sau preşedinţi de consilii judeţene a celor care au fost aleşi duminică. Dar, mă ÎNFRICOŞEAZĂ faptul că nu există, pare-se, nicio limită impusă pentru atingerea obiectivului de păstrare a raportului de forţe din Pa