Trăgând linie după primirea fastuoasă a premierului chinez, venit la Bucureşti la Forumul economic China - Europa Centrală şi de Est, te întrebi: desfăşurarea deplasată de forţe şi servilismul Puterii pot fi puse doar pe seama imperativului pragmatismului? Sau a fost dat un semnal clar că zarurile geopolitice sunt pe cale să fie aruncate într-o altă direcţie decât cea recunoscută oficial?
În Parlamentul României s-au întâmplat, săptămâna aceasta, în cadrul Forumului economic China - Europa Centrală şi de Est, câteva lucruri ce nu pot trece fără să ridice semne de întrebare. La cererea delegaţiei premierului chinez Li Keqiang, de la prezidiul Parlamentului României – pe care Constituţia îl defineşte ca fiind „organul reprezentativ suprem al poporului român” – autorităţile române au îndepărtat drapelul UE, rămânând doar cel al Chinei comuniste şi al României. Asta, în condiţiile în care România este membră a UE şi în condiţiile în care la acest forum erau prezenţi oficialii statelor din toată Europa Centrală şi de Est, care nu sunt reprezentaţi nici de steagul României, nici de cel al Chinei. Apoi, premierului chinez i-a fost oferit locul preşedintelui în prezidiu. De unde, acesta a făcut un elogiu al comunismului. Se poate spune că nimeni nu-i putea impune discursul. Erau, însă, necesare aplauzele furtunoase ale celor prezenţi? Era necesară mobilizarea activului USL din toată ţara, pentru a face o poză de genul celor de la plenarele comuniste?
Să fie acestea doar gafe la adresa partenerilor occidentali, făcute sub presiunea tentaţiei celor opt - zece miliarde de euro promise de China, sub formă de investiţii? Sau să fie semnale că, la Bucureşti, zarurile geopolitice sunt pe cale să fie aruncate într-o altă direcţie decât cea recunoscută oficial? Există câteva indicii care înclină balanţă în favoarea celei de a doua ipoteze:
1. După acest episod