Rubrica de faţă găzduieşte astăzi partea a doua (nu şi ultima!) a mărturiei locotenent-colonelului (r) Victor Manfred Burtea despre masacrul de la Sibiu, din decembrie 1989.
Fost ofiţer de contraspionaj, Burtea a trăit, alături de zeci de colegi ai săi de la Miliţie-Securitate, două experienţe traumatizante. Prima: atacul bezmetic al militarilor comandaţi de locotenent-colonelul Aurel Dragomir asupra Inspectoratului Judeţean al Ministerului de Interne (patru ore de foc continuu, pe 22 decembrie). A doua: cele 38 de zile petrecute, ca ostatic-terorist, în bazinul de înot al UM 01512. Mărturia lui Burtea a fost publicată în Revista „Vitralii" (nr. 5 / decembrie 2010).
"Căpitanul Dudoiu, amic cu Dragomir, a reuşit la un moment dat să ia legătura telefonic cu acesta. L-a rugat să trimită două TAB-uri în spatele clădirii Inspectoratului pentru a ne evacua, întrucât suntem împresuraţi şi ameninţaţi de numeroşii civili înarmaţi. Locotenent-colonelul Dragomir a refuzat orice ajutor, spunând: «Nu pot să vin, că voi trageţi în mine!» I s-a explicat că de la noi nu trage nimeni, că tot armamentul este încuiat etc. Inutil! Focul de arme se înteţea.
După eforturi disperate, căpitanul Dudoiu a reuşit să-l prindă la telefon pe generalul Victor Stănculescu, ministrul Apărării, şi l-a implorat să îi ordone locotenent-colonelului Dragomir să înceteze focul împotriva noastră şi să ne salveze. A precizat că suntem neînarmaţi şi că nu l-am atacat. Am urmărit discuţia cu sufletul la gură. Ce a urmat, însă, m-a stupefiat. După ce a încheiat convorbirea şi a pus receptorul în furcă, Dudoiu a exclamat: «Auzi ce zice Stănculescu? "E vina voastră! Voi l-aţi atacat. Acum apăraţi-vă!"». Replica aceasta a generalului constituie, în opinia mea, instigare la escaladarea conflictului.
Consider că aceste cuvinte au o însemnătate deosebită. În loc să dispună o măsură prin c