Bölöni îl compară pe Becali cu un părinte care vine beat acasă şi sparge tot ce îi cade în mînă

- Domnule Bölöni, de ce credeţi că n-a mers colaborarea Piţurcă-Becali?

- Piţi e un lider. Cînd el apare, ceilalţi sînt siliţi să facă obligatoriu un pas înapoi. Prin prezenţa sa, nu s-ar fi suprapus peste celălalt lider, ci l-ar fi eclipsat total. Or, în accepţiunea oamenilor limitaţi, un asemenea lucru nu este tolerabil.

- De la asta credeţi că s-a rupt relaţia?

- Pentru a profesa în linişte, Piţurcă mai avea de îndeplinit un obiectiv-cheie, deşi era demn de o piesă de teatru absurd: să protejeze echipa de conducere. E ca şi cum ţi-ai apăra membrii familiei de un tată alcoolic, care vine acasă beat şi, într-un acces de violenţă, sparge tot ce-i cade în mînă.

- Mai ţineţi cu Steaua?

- Eu sînt şi voi rămîne suporterul <> pe care Piţurcă o visa, deşi, dacă privim lucrurile din punctul de vedere strict al democraţiei, nu cred că îi poţi interzice cuiva să vorbească. La fel cum nu cred că vreun antrenor va reuşi vreodată să-şi pună şeful cu botul pe labe. De cînd pregătesc echipe din lumea largă, am întîlnit doar situaţia inversă, cînd conducerea îl cenzurează pe antrenor.

- A forţat prea mult nota Piţurcă?

- E o situaţie irealizabilă şi ilogică, la fel cum ilogic e ca un preşedinte de club să facă rău echipei. Dar spuneţi-mi: ce este logic la <> de azi? Ştiţi cum sună proverbul acela înţelept: „Nu poţi pune carul înaintea...”. Ajutaţi-mă, că nu-mi amintesc înaintea cui...

- Înaintea boilor vreţi să spuneţi​?

- Exact. Înţelepciunea românească e plină de proverbe utile.

- Ce-ar fi trebuit ca proiectul lui Piţurcă să reuşească?

- Situaţia ar fi putut fi rezolvată doar prin inteligenţa patronului. Dar, vorba altui proverb românesc, de unde nu e, nici