Saptamana nu incepe prea fericit pentru pucistii de la Bucuresti. Sunt deconspirati tot mai puternic pe plan mondial, se infunda tot mai adanc in mlastina minciunilor, gafelor si ineptiilor. La reuniunea cu diplomatii romani, premierul Ponta, altminteri stiut si ca mega-plagiatorul, ori micul Groza, ori un Che Guevara din Balcani, ori baronul Munchausen de Dambovita, crede ca are umor cand afirma:”Dacă pot să fac o anumită glumă, şi sper să fiu bine înţeles, în ultima perioadă am văzut o situaţie care semăna cu ceea ce am văzut în Libia cu ceva timp. Opoziţia din ţară cerea partenerilor externi să bombardeze ţara ca să arate că lucrurile nu merg bine.” Cat de instrainat de zona ratiunii poate fi cineva pentru a face asemenea afirmatii buimacitoare? Nu este o proba de delir sa le ceri ambasadorilor Romaniei sa se simta precum emisarii sociopatului Gaddafi?
Glumele lui Ponta sunt de-a dreptul macabre. Comparatii excentrice cu Libia face, din cate inteleg, si politologul Daniel Barbu, fost consilier al presedintelui-interimar El Crin. Sindromul transferului culpabilitatii a fost identificat de multa vreme de catre doctorul Freud si discipolii sai. Este vorba de ceea ce numesc in cartea mea “Fantasmele salvarii” (Princeton UP, 1998, paperback 2009, trad. rom. de Magda Teodorescu, Polirom, 1999) mecanismele de constituire, de fabricare, de construire a tapului ispasitor (a se vedea, in acest sens, cartea clasica a lui Rene Girard). Deci de scapegoating mythologies.
Se aplica, manipulativ si cinic, vechea tactica a unei propagande totale, cu teluri distructive: Blameaza victima! Nu noi am pus la cale incalcarea legilor tarii, nu noi am amenintat pe 2 iulie cu schimbarea componentei Curtii Constitutionale, nu noi am modificat peste noapte, in disperare de cauza, prin semnatura unui trepadus numit ministru interimar, componenta Consiliului National de Etica pe
