William Burroughs este mai fascinant ca personaj decît ca scriitor. Provenind dintr-o familie bogată, a studiat literatura şi antropologia la Harvard, apoi medicina la Viena. Aici a cunoscut o tînără evreică cu care s-a însurat pentru a o scăpa de nazişti. A fost copywriter, detectiv particular şi lucrător la dezinsecţie. Întîlnirea cu Ginsberg a fost salutară pentru beatnici. Burroughs era adevăratul, de fapt, singurul nonconformist al grupării: bisexual, dependent de droguri, violent, pistolar. Era un 2-Pac al beatnicilor. Kerouac & Co. îi admirau inteligenţa şi cultura şi îşi luau notiţe de la el. Burroughs e cel care i-a pus să scrie. Deşi toate cărţile sale (vreo 14) sînt autobiografice, ficţiunea se arată, surprinzător, mai palidă decît realitatea. Poate pentru că scrisul era un act destul de conformist (Burroughs a şi pictat, în maniera lui Pollock), nu şi-a formulat niciodată explicit un crez. Nevoit să fugă în Mexic din cauza problemelor cu legea, şi-a împuşcat accidental soţia în cap (episodul apare în Junky, dar inexplicabil ,ratat": soţia nu e împuşcată, ci îl părăseşte). A mituit poliţia mexicană, stabilindu-se apoi la Tanger, unde spera să găsească drogul legendar yage. A murit la 83 de ani, după ce devenise, în 1982, membru al Academiei Americane.

Junky este debutul lui din 1953. Romanul a fost publicat cu pseudonim în Franţa, la Editura Olympia, cea care i-a publicat pe Nabokov şi pe Henry Miller. Junky este povestea autobiografică a tînărului dezabuzat dependent de droguri care intră în diverse combinaţii în suburbiile New-York-ului. Periplul unui junky de la un distribuitor la altul, fuga de razii, traiul în mediul sordid, slang-ul şi practicile junkerilor, tovărăşia cu indivizi dubioşi, suspecţi de a fi informatori, păcălirea farmaciştilor pentru a lua pe reţete false morfină, chinurile sevrajului (,marfa îţi ia tot şi nu îţi dă n