Anuntata dorinta a Ministerului Transporturilor de a privatiza Aeroporturi Bucuresti, o noua entitate formata din contopirea fostelor aeroporturi Otopeni si Baneasa, a trezit o discutie care ar trebui continuata. La fel si intentia AVAS de a privatiza in urmatoarele 18 luni complexele energetice. Unde ar trebui asezate granitele firesti intre sectorul public si cel privat? Si ce relevanta mai are azi cea mai paguboasa dintre croncanelile post-decembriste, sloganul "noi nu ne vindem tara"?
Daca in Romania mai dezbatem inca daca sa se privatizeze sau nu societati din domeniul energetic inainte de aparitia strategiei in domeniu, Marea Britanie, de pilda, a privatizat inca din anii '80 nu doar energia nucleara, calea ferata si aeroporturile (nu mai spun de British Airwarys), ci chiar industria de aparare, cateva linii de metrou, operarea porturilor si se pregateste pentru privatizarea Postei. Ba mai mult, de curand, sub un guvern laburist, s-a privatizat chiar controlul traficului aerian!
In Romania, ar trebui intai terminata privatizarea societatilor asupra carora exista un consens ca trebuie privatizate. Peste cateva saptamani, ma astept ca Electrica Muntenia Sud sa devina proprietatea Enel. In toamna, Ford, General Motors sau o firma ucraineana va ajunge proprietarul Automobile Craiova. Fuziunea Oficiului de Privatizare de la Ministerul Economiei cu AVAS a fost insa doar un prim pas al unui proces care trebuie continuat. Pe langa companiile care le privatizeaza pana in 2008, AVAS-ului ar trebui sa ii treaca in administrare, pentru o urgenta privatizare, si companiile care inca apartin de alte ministere, de la Posta Romana si Tarom la mai multe proprietati ale Regiei Autonome a Protocolului de Stat.
Imediat dupa aceea, ar trebui revizuita si legislatia privatizarii pentru pachetele minoritare. In momentul de fata, daca vei cumpara 3% dintr-o co
