Fotografia cu cei trei copilaşi, două fetiţe şi un băieţel, mi-a atras prima atenţia. Exprimă delicateţe şi candoare. Este din anul 1915 şi a fost trimisă ca felicitare pentru Sfintele Paşti doamnei Didina Şuţu, din Bucureşti, din partea doamnei Ica Tache din Giurgiu. Frumuseţea şi lumina din această fotografie m-au împins să caut şi să văd şi celelalte fotografii.
Pe vremuri era această modă: omul să-şi facă "o cadră" frumoasă şi să o trimită apropiaţilor cu diverse ocazii. Fotografiile se realizau în foto-studiouri, după un scenariu preexistent sau poate inventau unul pe loc. Ce noroc pe noi, cei de astăzi! Câte minuni ar fi fost pierdute pentru totodeauna.
Astăzi, aceste fotografii-comori stau cuminţi prin cine ştie ce colţ al vreunui anticariat sau, dacă au noroc, sunt cumpărate de vreun colecţionar pasionat şi puse la loc de cinste.
Am ales câteva dintre aceste fotografii, păstrate într-o cutiuţă de un bun prieten anticar. Am realizat paginile ce urmează ca pe o mică expoziţie, un început de poveste.
Cea mai frumoasă poveste – cea a copilăriei.
Este un mic dar pentru copii, de ziua lor. La mulţi ani!
Fotografia cu cei trei copilaşi, două fetiţe şi un băieţel, mi-a atras prima atenţia. Exprimă delicateţe şi candoare. Este din anul 1915 şi a fost trimisă ca felicitare pentru Sfintele Paşti doamnei Didina Şuţu, din Bucureşti, din partea doamnei Ica Tache din Giurgiu. Frumuseţea şi lumina din această fotografie m-au împins să caut şi să văd şi celelalte fotografii.
Pe vremuri era această modă: omul să-şi facă "o cadră" frumoasă şi să o trimită apropiaţilor cu diverse ocazii. Fotografiile se realizau în foto-studiouri, după un scenariu preexistent sau poate inventau unul pe loc. Ce noroc pe noi, cei de astăzi! Câte minuni ar fi fost pierdute pentru totodeauna.
Astăzi, aceste fotografii-comori stau cuminţi prin cine ştie