La sfîrşitul lui noiembrie, în sat era zăpadă cu noroi. Drumurile erau desfundate. O Dacie-papuc patina încercînd să iasă din nişte şleauri adînci. Nu reuşea să facă decît un fel de balans: în sus şi înapoi în jos, cu roţile în noroiul adînc. Un sătean privea revoltat: "Au venit ăştia, domnule, de la Bucureşti, să-şi bage maşinile pe-aici. Păi, astea-s drumuri din care abia dacă mai ieşi cu tractorul!". Apare alt sătean cu o sticlă în mînă: "Să vină Gogu cu tractorul, să-l scoată!". De după deal vine şi preotul ţinîndu-şi sutana cu mîna, să nu se murdărească de noroi: "E Călin cu Aro pe drum, vine să-l tracteze, dar a făcut şi el nu ştiu ce pană. Trebuie scos ăsta că încurcă drumul şi n-o să poată să treacă oamenii ăia care vin cu crucea". "Ce cruce, părinte?" "A lu’ Ţinteanu, ce, parcă nu ştii!" O femeie de după un gard se bagă şi ea în vorbă: "Mai bine înham eu calul şi pe loc ţi-l trag". "Ce să tragi, femeie, poate dacă era măgar!" - zice primul ţăran. "Are măgarul mai multă putere să tragă maşina aia, decît un cal?" Ţăranul cu sticla mustăceşte: "Traaaage măgarul, că-i la deal. Calul nu merge la deal". "Măgarul are patru ori patru şi la deal" - zice şi primul. "Cinci ori patru, eu mă închin la puterea măgarilor. M-a învăţat tata de mic să respect măgarul." "Ca pe orice animal care munceşte." "Şi chiar dacă nu munceşte... ce, adică porcul n-are partea lui de la Dumnezeu? Ai văzut ce porc mare avea Gogu, l-a tăiat ieri?!" "L-a tăiat de-acum?" - întreabă femeia. "Păi, da, că era prea mare şi mînca prea mult. Dacă-l ţineau pînă la Crăciun, îi sărăcea de tot." Apare Călin cu Aro, leagă Dacia şi începe s-o tragă în sens invers faţă de cum îi recomandă întreaga asistenţă adunată la acea răscruce. Reuşeşte s-o scoată. Se dă jos şi-şi aprinde o ţigară. Trage din ea înfoiat. "Ce-mi spuneţi mie, bre? Am şcoala de şoferi profesionişti, am toate categoriile şi niciodat