Ameninţările producătorilor de electricitate şi de gaze naturale, de combustibili în general, că ne vor lua mai mulţi bani, s-au înmulţit. În dezbaterile publice, confruntarea este tot mai aprigă. Apropiaţii producătorilor de energie susţin că au crescut preţurile resurselor şi că, în consecinţă, ar fi obligatoriu să li se dea drumul câinilor inflaţiei. Pe de altă parte, dinspre cercuri politice se aud voci care, ignorând logica, afirmă sus şi tare că presiunile companiilor de resort ar fi încurajate de Fondul Monetar Internaţional, de Banca Mondială şi de Comisia Europeană. S-a ajuns astfel la anticipaţii alarmiste potrivit cărora tarifele la energie, ce ar urma să fie umflate, vor umfla costurile tuturor mărfurilor – bunuri şi servicii; mai departe, ar creşte toate preţurile de producţie şi, în ultimă instanţă, ar avea loc scumpiri în lanţ pe piaţa de consum. Inflaţie mare, deci. Însoţită de scăderea puterii de cumpărare a populaţiei. E credibil un astfel de scenariu? Să-l analizăm.
Un fapt nu poate fi contestat: preţurile petrolului şi alimentelor, cele internaţionale desigur, constituie o ameninţare de luat în seamă pentru inflaţia noastră. De altfel, instituţii europene sau din afara Europei, cu reputaţii consolidate, văd că, în România lui 2011, inflaţia va ieşi din coridorul ţintei de 2-4 la sută, şi va urca până la 4,5-4,7 la sută. Numeroşi analişti cred că inclusiv Banca Naţională, în luna mai, va modifica prognoza inflaţiei (subliniez: prognoza şi nu ţinta) menţinută în prezent la 3,6 la sută. La mare distanţă de aceste anticipaţii, întemeiate pe date solide, se înscriu prezicerile celor care duc cu populaţia şi cu economia un război psihologic de uzură! Ei ne tot ameninţă, încă de la începutul anului, că în 2011 vom vedea scumpiri de 30-40 la sută la pâine, la carne şi la multe alte produse, şi că nu va fi nici u