Aurora LIICEANU La unul dintre institutele academice, o secretara marturisea cu mult umor, atunci cind se discuta despre viitorul profesional al copiilor, ca in vremea copilariei mici, cind era intrebata "ce vrei sa te faci?", ea spunea "veioza". Cum nici un adult din preajma ei nu-si imagina ca un copil vrea sa se faca un obiect, ea trebuia sa dea imediat o justificare alegerii. Asa ca, copila devenita secretara raspundea: "pentru ca stau la cald si nu fac nimic". N-as fi dat acest exemplu daca el nu ar ilustra perfect relatia intre valori si profesiune si importanta anticiparii in viata noastra. La valorile de la acea vreme ale copilei - nemunca si caldura - obiectul ales raspundea perfect. Poate ca cele mai complexe relatii se manifesta astazi in interactiunea care functioneaza intre cariera, profesiune, ocupatie, meserie, cit si intre munca si activitate. A face distinctii ferme intre acesti termeni este o operatie dificila. Cariera este asociata ideii de prestigiu, dar nu intotdeauna celei de notorietate. Banii modifica, in plus, aceste diferentieri. Intr-un fel, a face cariera inseamna a atinge excelenta intr-un domeniu de activitate. Adica, culmea. Cuvintul cariera a cam disparut din vocabularul cotidian inainte de 1989 si cu greu isi face loc in realitatile sociale prezente. In general, sensul actual al termenului inseamna a te inscrie pe o traiectorie in care, in functie de potentialul de evolutie, individul parcurge un traseu, o ruta, ajungind la punctul maxim al unei ascensiuni. Cariera, deci, poate fi o chestiune de datorie implinita si de timp. Uneori, insa, cariera poate incalca norma de timp, instalindu-se foarte rapid. Asa se intimpla in arte, unde talentul se impune de timpuriu. In acest caz, totusi, efortul nu este exclus si nici diminuat. De aceea, Maria Callas, la implinirea virstei de 40 de ani spunea: "Pina acum am cintat, de-acum inainte