Doris LESSING

O coborire in infern

Traducere de Virgil Stefanescu-Draganesti

Prefata de Mircea Mihaies

Editura Polirom, Colectia „Biblioteca

Polirom“, Iasi, 2007, 376 p.

In tine insuti totul e permis.

Céline

Sfintul Augustin, in Confesiuni, distinge intre omul exterior, aspectul carnal si perisabil al fiintei umane si omul interior, imaterial si invizibil. „Omul launtric“ – scrie Augustin – „le-a cunoscut pe acestea prin intermediul celui exterior. Iar eu, omul interior, le-am cunoscut eu, sufletul, prin simturile trupului meu.“ Omul interior al lui Augustin, sufletul ulceros al celui care nu l-a gasit inca pe Dumnezeu, este descris in Confesiuni plimbindu-se prin „vastele palate ale memoriei“. Marcel Proust, cu ale sale romane despre „cautarea timpului pierdut“, Michel Butor, cu labirintul interior din L’emploi du temps, sau Doris Lessing, cu o intreaga serie de romane „despre spatiul interior“, sint doar citiva dintre scriitorii care au vizitat aceste „palate ale memoriei“ despre care vorbeste Augustin.

Unul dintre romanele „despre spatiul interior“ ale lui Doris Lessing, laureata a premiului Nobel pentru literatura in 2007, a aparut recent in traducere romaneasca. Este vorba despre O coborire in infern, „categoria: roman despre spatiul interior: deoarece nu se poate merge niciodata altundeva decit in interior“, asa cum aflam chiar din primele pagini ale cartii. O coborire in infern este jurnalul de calatorie al lui Charles Watkins, profesor de limbi clasice la Universitatea din Cambridge, gasit de medicii londonezi pe malul Tamisei, fara acte de identitate si fara memorie.

Profesorul este internat la Spitalul Central din Londra, iar medicii X si Y incep sa experimenteze fel de fel de medicamente pentru a-l face sa-si redobindeasca memoria, dar si pentru a-l „recupera“