Iaromira POPOVICI
Eugen ISTODOR
Vrajitoarea e scunda, de cele mai multe ori. E indesata, ori foarte rar slabanoaga. Vorbeste repede si nu-ti explica. Ea are harul, e un tonomat cu destine. Te citeste, te priveste, te incinta, te descinta, te leaga, te farmeca. Nu stiu cit bine iti face. Poarta inele si verighete ostentative, excesive. N-are nevoie de ele, dar oricind le poate folosi, daca o scoti din sarite. "Rapirea din Serai", oalele, ielele, hornul, pisica, zodiile unguresti iti pot face rau, daca te simt indoit.
Vrajitoarea romana e o combinatie pitoresca intre miraculos si economia de piata. De "fermecatoarele" bucurestene sau ploiestene dai in ziare, la mica publicitate. Daca le intrebi cum au ajuns acolo, iti spun ca le-a dat la ziar o persoana "multumita" (termen consacrat, n.n.) de cum i-a ghicit, i-a vrajit. Ele practica, astfel, reclama ca martor la utilizarea produsului. Toate vrajitoarele care au inteles sa-si faca publica profesia practica (sau cel putin asa declara) magia alba. In vrajile lor, ele cer sprijinul lui Dumnezeu, lucreaza cu cruci si apa sfintita. Sint, in general, batrine pentru ca, asa cum declara Gabi, sora faimoasei Omida: "efortul foarte mare depus imbatrineste fata acelei persoane foarte repede. Omida, la 55 de ani, arata a femeie foarte batrina". Harul, care "se fura" din generatie in generatie, cere, uneori, sacrificii: aceeasi Gabi spune ca l-a platit cu moartea sotului. Harul nu le ajuta pe vrajitoare sa-si protejeze propria sanatate. Sultana, din Bucurestii Noi, tuseste de mama focului si are probleme cu inima. N-are, insa, cum sa-i dea de capat bolii, pentru ca "nu e boala de la necuratu', ci de la Dumnezeu, si n-o pot birui".
"Cele inzestrate de Dumnezeu cu harul acesta sint femeile. Barbatii nu il au", ne explica Diana, fiica Sultanei, vrajitoare si ea, pentru ca "sint mai egoisti, mai mul