Azi am stat de vorba cu un baiat si-o fata, superdestepti si cunoscuti in media, despre faptul ca un Swatch te descalifica intr-un mediu de “oameni mari” si ca un salt de la Swatch la un brand mediu, cum ar fi Longines sau Tissot, nu te califica nici el daca ai nu stiu ce pretentii, scrie Iulian Comanescu pe blogul sau.
Stiti voi cum e cu simbolurile astea sociale si snobismul legat de ele: bani multi cheltuiti ca sa “faci fata” intr-o situatie - ca si grosimea detestatului plic de la nunta si altele asemenea. Interesant e ca in timp ce discutiile despre ceasuri si marca de masina “potrivita” se aud tot mai des, textele care imi vin la editat in diferite proiecte sunt tot mai proaste. Stau si ma gandesc ca beneficiile de imagine pe care le obtii cheltuind cateva mii de euro bune pe un ceas de top, gen Rolex, sunt mai mici decat cele pe care le obtii scriind corect romaneste. O virgula sau o alta eroare scapata pe ici, pe colo se tolereaza desigur - romana e o chestie atat de vasta, incat nici eu, nici alti oameni care s-au exersat in ea n-au cum s-o stie de la un capat la altul. Problema apare atunci cand textul nu are diacritice, adverbele stau aiurea si in general e echivalentul lui… nu a iesi pe strada cu Swatch in loc de Rolex, lucru pe care nu-l consider deloc deplasat, ci al lui a umbla in zdrente si nespalat.
In situatia asta, eu, beneficiarul textelor, cheltuiesc cu pusul virgulelor si corectura numelor straine un timp sensibil apropiat de cel in care as scrie naibii totul. Si nu e vorba de subtilitati de acord sau virgule permise inainte de “si”, ci de un brand pe care il gasesti in trei secunde, pe Google, si altele asemanatoare. Alternativele includ viata grea pentru colaboratorii care te scot din sarite si bugetarea unui corector chiar si la proiectele mici de net.
Acum cateva luni, am primit o oferta de a figura intr-un a
