Renumit în meseria sa, din păcate Nicolae Daicu a rămas „anonim” pentru majoritatea braşovenilor.

Trecem poate în fiecare zi pe lângă ele: statuia lui Andrei Şaguna din faţa liceului care poartă numele mitropolitului, cea a lui Iacob Mureşanu, de la Şcoala 6 din Livada Poştei, bustul lui Avram Iancu, din faţa uzinei Metrom. Unii poate nici nu le observă. Toate au fost create de acelaşi autor – sculptorul Nicolae Daicu (foto), un artist în CV-ul căruia mai „figurează” alte 15 monumente publice, 300 de lucrări în muzee de artă din ţară şi străinătate, precum şi în colecţii particulare de pe toate continentele. Nicolae Daicu mai are „la activ” şi mai multe expoziţii personale şi de grup, în ţară şi peste hotare, în ţări precum Franţa, Luxemburg, Danemarca, Japonia. „E mai mult decât o profesie, e o credinţă din aceasta pusă până la ultima suflare. Condiţia fizică e importantă în sculptură. Şi dacă le împleteşti pe acestea, mergi înainte”, mărturiseşte Nicolae Daicu.

Prima expoziţie, încă din studenţie

Nicolae Daicu s-a născut la Braşov, a terminat aici Liceul de Arte şi a decis să meargă spre sculptură, în care s-a format la Cluj, unde a urmat Institutul de Arte Plastice şi Decorative. A avut prima expoziţie în studenţie. „În anul trei, deja aveam lucrări transpuse în metal cât toată secţia de sculptură. Lucram şi noaptea. Îl mituiam pe portar cu un sfert de ţuica de mere şi mă lăsa să lucrez noaptea în atelier”, îşi aminteste artistul. Ar fi vrut să iasă la evenimente artistice în străinătate, dar pe atunci altele erau vremurile.

Înca de pe vremea studenţiei a descoperit tehnica cerii pierdute. Este o metodă prin care materialul păstrează mai vie amprenta creatorului, spre deosebire de modurile tradiţionale de sculptură, după cum ne-a explicat artistul. Prin ceara pierduta poţi obţine o piesă cu fidelitate mare de suprafaţă. @N_P