Când suntem mici nu ne putem descurca fără ajutorul părinţilor. Pe măsură ce înaintăm în vârstă începem să ne manifestăm dorinţa de a fi independenţi.

Când suntem mici nu ne putem descurca fără ajutorul părinţilor. Pe măsură ce înaintăm în vârstă începem să ne manifestăm dorinţa de a fi independenţi. Renunţăm treptat la situaţiile de genul “tu ai grijă de mine, tu hotărăşti pentru mine” şi ne dorim să spunem “eu pot, eu decid, eu sunt responsabil”. Pentru ca, în final, să putem afirma “eu am încredere în mine”.

Încredere

Cuvântul-cheie pentru a fi independent este încrederea. Încrederea în propria persoană. Despre autonomie şi încredere ne vorbeşte psihologul Ştefania Niţă de la Centrul de Psihologie de Acţiune şi Psihoterapie. Încrederea de sine înseamnă aprecierea propriei persoane. Asta înseamnă că avem o atitudine pozitivă şi apreciem tot ceea ce facem bun, dar ne asumăm şi ceea ce facem mai puţin bun. Ne cunoaştem atât calităţile, pe care suntem capabili să le punem în valoare, cât şi defectele, pe care încercăm să le acceptăm şi să le corectăm. Avem încredere în noi când ne simţim pregătiţi să facem faţă unei situaţii. De exemplu, când ne simţim capabili să susţinem un examen, atunci spunem “am încredere în mine”.

Pentru a putea căpăta încredere în noi trebuie să fim în primul rând sinceri cu noi înşine şi să tratăm cu seriozitate orice acţiune pe care o punem în practică. Apoi trebuie să fim capabili de a avea încredere şi în cei din jurul nostru. Să avem încredere în persoana alături de care ne petrecem viaţa şi în prieteni. Pentru aceasta avem nevoie de sinceritate, iubire, respect, realizări comune etc. Să avem încredere în colegul de serviciu sau în partenerul de afaceri. Pentru aceasta avem nevoie de loialitate şi respect. De asemenea, pentru a putea câştiga încrederea cuiva trebuie să comunicăm