La ultimul episod din eternul razboi al declaratiilor dintre palate au asistat, ce ironie, procurorii, premierul fiind unul dintre clientii lor, martor in dosarul tranzactiilor cu actiuni Rompetrol.
Cind Basescu a inceput sa acuze din nou Guvernul, cu premierul de fata, de interese nelegitime si a dat exemplul miliardului de euro care era sa fie cadorisit unor firme elvetiene, m-am temut o clipa pentru seful Guvernului. Ma gindeam ca procurorii lui Botos, cu servilismul lor bine cunoscut, sar din sala, il leaga fedeles si-l depun la picioarele lui Basescu.
Lui Tariceanu i-a cam inghetat zimbetul si nu era clar cind a inceput sa le explice procurorilor cum a suspendat acordul cu elvetienii, daca participa la bilantul Parchetului sau este audiat public intr-un dosar de coruptie. Ma si mir c-a mai avut chef de glumite cu Ivan Ivanovici.
Asta se intimpla luni pe la prinz, pentru ca seara, la TVR, Basescu sa puna din nou mina pe maceta si s-o roteasca amenintator deasupra capului premierului. „Daca acest Guvern, va da un rateu major, va trebui sa explic cum de am numit acest Guvern pentru ca eu l-am desemnat. Eu nu pot schimba Guvernul." „Dar daca ati putea, l-ati schimba?" „Nu e momentul acum.
Remanierile si schimbarile de guvern sint o chestiune de tactica politica". „Dar dupa raportul de tara?" „E prea devreme." „Vorbim atunci?" „Mai discutam." Am reprodus dialogul de la TVR, intrucit ambiguitatea intretinuta de seful statului spune, totusi, foarte multe.
Un „rateu major" ar putea fi raportul de tara din mai. Daca oficialii europeni vor actiona clauza de salvgardare, aderarea ar fi automat aminata cu un an, iar guvernul Tariceanu va pica a doua zi. Or, in acest moment, semnalele dinspre Bruxelles sint contradictorii, ingrijorarile fiind alimentate de votul impotriva DNA si de rezistenta interna la reforma. @N_
