Begoniile, azaleele, dar şi celelalte flori în ghivece îţi iau ochii prin frumuseţea lor. Florăriile se mândresc cu asemenea plante, le scot în faţă, iar vânzătoarele nu mai ştiu ce să facă, ce să îţi spună, pentru a le cumpăra. Când vine vorba de sfaturile privind întreţinerea plantelor, în majoritatea cazurilor cuvintele sunt puţine. „Ţineţi floarea la lumină, nu la soare, iar apa turnaţi-o în farfurioară, nu pe pământul din ghiveci”. Bucuros că nici nu e pretenţioasă floarea, clientul pleacă spre casă cu ghiveciul în braţe. Iar după câteva zile, chiar două – trei săptămâni de respectare a sfaturilor, florile încep să cadă, iar frunzele se usucă. După ce întregul aranjament devine natură moartă, la scoaterea din ghiveci a florii, nu de puţine ori ai surpriza ca la rădăcină să găseşti un bulgăre mic de pământ înconjurat de mult prea mult îngrăşământ, care nu face altceva decât să contribuie la uscarea plantei. Şi aşa s-a dus o floare care promitea să trăiască, înflorită, un sezon întreg.

Întrebând un florar adevărat, nu un comerciant de flori, am aflat că acel îngrăşământ este pus în cantitate mare la rădăcina florii pentru a-i grăbi înflorirea. Şi astfel clientul atras o cumpără. Asta se pare că este problema. Adevăratele florărese dispar încet încet, lăsând locul unor comercianţi care nu vor decât profit, lăsând la o parte vechea artă a îngrijirii florilor. Begoniile, azaleele, dar şi celelalte flori în ghivece îţi iau ochii prin frumuseţea lor. Florăriile se mândresc cu asemenea plante, le scot în faţă, iar vânzătoarele nu mai ştiu ce să facă, ce să îţi spună, pentru a le cumpăra. Când vine vorba de sfaturile privind întreţinerea plantelor, în majoritatea cazurilor cuvintele sunt puţine. „Ţineţi floarea la lumină, nu la soare, iar apa turnaţi-o în farfurioară, nu pe pământul din ghiveci”. Bucuros că nici nu e pretenţioasă floarea, clientul pleacă spre casă