Marea calitate a lui Iliescu este ca nu provoaca nevroze. Cu el la putere, romanii se simt mai bine in pielea lor Ritualul comemorarii revolutiei din 1989 a ajuns o rutina frugala. Oficiali grabiti, solemnitati prafuite, discursuri gaunoase, adevaruri partizane, compasiune mimata - acestea sint datele ceremoniilor oficiale dedicate rememorarii momentului. Arenele publice in care se face parada de memorie triumfalista contrasteaza puternic cu tristetea frustrata din cimitirele in care mamele isi pling fiii ucisi de asa-zisii "teroristi". Peste toate se intinde umbra unui personaj nou si vechi in acelasi timp: umbra lui Iliescu. Anul acesta, comemorarea a 11 ani de la revolutie coincide cu ceremoniile de instalare in functie a presedintelui Ion Iliescu. Nefericita si semnificativa coincidenta. Ceremoniile au darul de a fixa repere ale memoriei. Prin suprapunerea aniversarii revolutiei cu ceremonialul schimbarii democratice a puterii, Iliescu ajunge sa fie simbolul Romaniei post-comuniste. Si pe buna dreptate. Cele mai multe dintre trasaturile Romaniei post-decembriste poarta marca Iliescu. Presedintele Iliescu este cel care da seama atit de ciudateniile sinistre ale revolutiei din decembrie cit si de caracteristicile unei tranzitii indecise spre democratie si economie de piata. Scenariul pe care cei mai multi dintre romani il au in minte in legatura cu revolutia din 1989 este cel fabricat de "revolutionarul" Ion Iliescu. Actualul presedinte poate fi declarat cel mai influent personaj post-decembrist macar pentru faptul ca a reusit sa impuna ca "reale" versiunile oficiale asupra unor evenimente controversate. Scenariul Iliescu privind evenimentele din 1989 contine urmatoarele date obligatorii: a fost o revolutie reala (nu o lovitura de stat sau revolutie simulata, deturnata), Ion Iliescu si grupul sau au fost emanatia revolutiei (nu beneficiarii retelelor de influenta f