Este o prezenṭă discretă, dar constantă, în sălile de concert ale Festivalului George Enescu. Nu lipseṣte de la niciun eveniment, deṣi poate că viaṭa ar chema-o în altă parte: pe scena Teatrului Odeon, unde joacă, pe culoarele facultăṭii de teatru, unde predă actoria, sau în camera copilului, fiindcă e o tânără bunică.
Cine îṣi aminteṣte verva ṣi umorul negru, etalate de actriṭă în comedia joi.megaJoy, rol pentru care a primit premiul UNITER, nu o va recunoaṣte, ascunsă cum e, sub pălăriuṭele retro, ascultând cu reculegere sunetul muzicii.
Ṣi totuṣi ea e Rodica Mandache.
Dumnezeu a făcut “stechere” pentru muzică, la toṭi oamenii
Sanda Viṣan - Pentru mulṭi, septembrie e luna muzicii. Pentru dv., care jucaṭi, predaṭi la universitate, sunteṭi ṣi bunică, aveṭi atâtea de făcut, sloganul a fost valabil pe perioada festivalului?
Rodica Mandache - Am aṣteptat Festivalul Enescu, ca toată lumea care a umplut sala aceea de 5.000 de locuri, ca ṣi sala Ateneului. Au aṣteptat cu toṭii doi ani, ca să îṣi hrănească sufletul. Din păcate, ceva s-a petrecut în creierul nostru, pentru că nu toată lumea simte nevoia să-ṣi hrănească inima. Aṣa se face că jumătate de sală e plină de străini. Vin de departe, probabil ṣi pentru că biletele sunt ieftine pentru ei. Pentru noi, nu, că asta-i situaṭia!
S.V. - V-aṭi luat abonament? V-am văzut la toate concertele din ciclul Marile orchestre ale lumii.
R.M. - Da, mi-am luat abonament. Imi place muzica. Eu nu sunt un om riguros. Luna septembrie ṣi Festivalul Enescu mă disciplinează ṣi îmi educă rigoarea. Mă simt mai profundă, câṣtig foarte mult în meseria mea de actriṭă. Incep să gândesc altfel, să fiu mai generoasă, mai înṭelegătoare. Mă simt mai înṭeleaptă, pentru că muzica se duce într-un loc anume. Dumnezeu a făcut “ṣtechere” pentru muzică, la toată lumea. La unii sunt cu curent mai mare, la alṭii, cu u
