De şase ani, tânăra este prezentă la toate meciurile echipei favorite. Cântă, bate tobele în galerie şi face fotografii.

Diana îşi explică pasiunea ca pe o moştenire de familie. „Bunicul este «suporter până la moarte», drept dovada, la cei 70 de ani ai săi nu ratează niciun meci“. Prima dată, tânăra a fost pe stadion la 16 ani. „Ţinând cont că în Vaslui alt mod de destindere nu este, am mers la stadion cu fratele meu. Eram în liga a 2-a şi meciurile se disputau la ora 11.00. Ştiam doar că trebuie să ţin cu cei îmbrăcaţi în galben-verde. Am mers unde era galeria, să cânt şi să intru-n atmosfera de pe stadion“, adaugă Diana.

Viaţa de pe stadion

Galeria era formată din mai multe grupuri: Excentric, Dorobanţii, Furieux, Brigada supremă, fiecare intra unde dorea şi era acceptat. „Se spune că atunci când i se fura bannerul unui grup de către o altă galerie din ţară, acel grup avea obligaţia să se desfiinţeze. Te primesc în grup dacă văd că vii la fiecare meci şi cânţi, asta e cel mai important. De asemenea, nu trebuie să ai alte preferinţe în materie de fotbal, trebuie să ai o iubire unică, FC Vaslui. Este uşor de depistat cine tine cu unul din «granzii » Capitalei“, mai spune tânăra.

Diana a intrat în Brigada Supremă, unde era şi verişorul ei. „Fratele meu mergea la meciuri, dar nu intrase în niciun grup. La o săptămână după intrarea mea s-a hotărât să intre şi el în acelaşi grup. Plăteam şi 5 sau 10 lei pe lună, cotizaţie pentru steaguri“, completează supoertera. Lozincile pe care le cântau le învăţau în timpul meciurilor.„Galben-verde în sânge avem, şi nebuni după fotbal suntem, azi peluza strigă-n cor: FC Vaslui vrem un gol“.

Diana spune că a fluturat şi steaguri mari 4/4 şi că a început să bată la tobe. „Îmi plăcea cum suna. Stăteam şi pândeam cum bătea un amic şi am zis «dar ce, eu nu pot?» şi m-am dus la tobe. Li