Cineastul mărturiseşte felul în care o dramă personală i-a servit drept sursă de inspiraţie. Filmul lui Adrian Sitaru „Din dragoste, cu cele mai bune intenţii“ a fost distins la Festivalul de la Locarno cu premiul pentru regie şi cu cel pentru interpretare masculină (Bogdan Dumitrache).
„Adevărul": Ce te-a bucurat cel mai mult, legat de premiul de la Locarno? Adrian Sitaru: Cam două lucruri mă bucură de obicei la un premiu, mai ales când vine la începutul „vieţii" filmului: un premiu important ajută, în mod clar, filmul să aibă o viaţă mai bună. Şi apoi, mă bucură că n-am cheltuit, cum se spune, banii degeaba.
Ai avut emoţii, mai ales că acum patru ani obţineai un alt premiu important acolo, pentru scurtmetrajul „Valuri"?
Făcând o comparaţie, emoţiile au fost mult mai mici, pentru că, până la urmă, acela a fost primul premiu mare şi important pentru mine, şi primul premiu are, aşa, o conotaţie aparte; m-a emoţionat şi l-am simţit altfel. M-am bucurat şi pentru cel de acum, dar sunt altfel de emoţii, nu pot să le compar. Primul premiu e întotdeauna o amintire mult mai puternică.
Te-ai bucurat mai mult pentru premiul tău sau pentru cel al lui Bogdan Dumitrache?
Mă bucur foarte tare pentru ambele. În general, mă bucur foarte tare mai ales când iau actorii, înseamnă că şi ei şi-au făcut treaba bine, şi eu am făcut un lucru bun pentru ei. Mă bucur foarte mult şi pentru mine, pentru că am luat destule premii, şi cu scurtmetrajele, şi cu „Pescuit sportiv", dar niciodată nu luasem un premiu pentru cel mai bun regizor. Nu că-i o mare frustrare, dar mă bucur cumva pentru că-i ceva nou.
Un regizor turc important, Nuri Bilge Ceylan, care a fost invitat la Festivalul Anonimul, spunea că face filme despre lucrurile pe care nu le ştie, că încearcă prin film să-şi rezolve lucruri pe care nu le înţelege. Este şi cazul filmului tău, fiind vorba des
