Judecând cu oarecare cinism, te şi întrebi: de ce l-am mai schimbat pe Năstase în 2004?

„Nu sunt un cadavru politic“, declara, recent, Adrian Năstase, într-un interviu frumos stilizat, astfel încât cititorii să rememoreze toate marile succese ale guvernării PSD. Ar fi fost însă mai potrivit dacă Năstase ar fi spus: „Nu mai sunt un cadavru politic“. Pas cu pas, fostul premier PSD a reuşit să-şi îngroape sub diferite chichiţe procedurale toate dosarele de corupţie, iar acum, spălat şi uscat, a început procedurile de resuscitare a defunctului om politic Adrian Năstase. Să nu uităm nicio clipă că niciuna dintre acuzaţiile aduse de DNA fostului premier nu a ajuns să se judece pe fond.

Ieri, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a explicat de ce a retrimis la Parchet dosarul „Mătuşa Tamara“: pentru că, în anchetarea lui Năstase, Parchetul nu a cerut avizul parlamentului sau al preşedintelui României. Povestea din dosar este destul de simplă şi merită rememorată. În 2000, contul Danei Năstase s-a rotunjit cu frumoasa sumă de 400.000 de dolari. Oficiul care cercetează spălările de bani s-a autosesizat şi a început să cerceteze tranzacţia. Potrivit datelor din dosarul DNA, unul dintre membrii plenului oficiului, Ioan Melinescu, l-a informat pe Adrian Năstase că familia sa este sub anchetă. În consecinţă, imediat ce, în decembrie 2000, liderul PSD a ajuns prim-ministru, prima sa hotărâre de guvern a vizat schimbarea conducerii Oficiului pentru Combaterea Spălării Banilor şi numirea, în funcţia de preşedinte, a amicului Melinescu. DNA susţine că, la scurt timp după ce a ajuns preşedinte, Melinescu a sustras dosarul Năstase şi l-a predat securistului Ristea Priboi, un apropiat al premierului PSD. Dosarul s-a numit „Mătuşa Tamara“ pentru că ea era cea care, oficial, prin vânzarea unor tablouri şi a unor bijuterii, ar fi alimentat contul Danei Năstase. DNA ar