“Sînt foarte mulţumit de reali­ză­rile mele în plan profesio­nal, pentru că timp de 30 de ani am reuşit să contribui la alinarea suferinţei unei categorii extrem de defavorizate..." “Sînt foarte mulţumit de reali­ză­rile mele în plan profesio­nal, pentru că timp de 30 de ani am reuşit să contribui la alinarea suferinţei unei categorii extrem de defavorizate. De asemenea, sînt foarte mul­ţu­mit de viaţa mea perso­na­lă. Am patru copii de care sînt mîndru.” Prof. dr Radu Mihailescu, director medical al Spitalului de psihiatrie “Al. Obregia”, îşi sărbă­to­reş­te astăzi ziua de naştere.

“Cînd am intrat în psihiatrie, în 1983, m-am simţit atras de versantul biologic al psihiatriei. Am avut şan­sa să lucrez pînă în 1995 în singu­rul institut de cercetări în domeniu, pe lîngă mari somităţi, cum a fost aca­demicianul Vlad Voiculescu. De la bun început am întrezărit că de aco­lo va veni progresul şi m-am ata­şat de psihiatria biologică şi de prelungirea ei – psihofarmacologia. În acea perioadă, foarte puţini vedeau aşa lucrurile. Or, evoluţia psihiatri­ei mi-a dat dreptate. Astăzi, cine nu ştie fundamentele biologice ale tul­burărilor psihice şi mai ales cine nu ştie să mînuiască acest instrument extraordinar, medicamentul psi­hotrop, nu ştie psihiatrie. Psihiatrul trebuie să aibă, în afară de ştiin­ţa necesară, aptitudinea de a se pune în pielea pacientului. Un psi­hi­atru poa­te fi tobă de carte, dar nu va fi un bun psihiatru dacă nu are capacita­tea empatică de a relaţiona cu pa­ci­en­tul, de a se gîndi la el mai tot timpul.

A avea grijă de sănătatea min­ta­lă înseamnă a avea grijă de noi în­şi­ne, a avea un regim de viaţă cum­pă­tat. Atrag atenţia asupra necesităţii de a nu strica marile echilibre biolo­gi­ce, marile bioritmuri cu care sîn­tem programaţi genetic. Sînt foarte multe profesiuni, mai ales în siste­mul privat, care reclamă o ca