Cu cateva luni in urma am primit un mesaj de la Arhim. Macarie Motogna, Secretarul Fundatiei N. Steinhardt. Anul acesta, spunea mesajul, se implinesc 100 de ani de la nasterea lui N. Steinhardt, si vom organiza o serie de evenimente editoriale si culturale. De aici o rugaminte si o invitatie. Rugamintea era sa scriu un text despre parintele Nicolae sau cartile lui, text ce urma sa fie publicat in revista Familia Romana. Invitatia se referea la “Zilele Culturale N. Steinhardt” care vor avea loc in a doua parte a lunii iulie.
Mai jos reiau textul trimis Parintelui Motonga, text care intre timp a aparut intr-un numar special al revistei mai sus mentionate. Vezi aici. Nu stiu daca voi putea ajunge la Zilele Culturale dar profit de prilej ca sa-i atentionez pe cei interesati cu privire la acest eveniment.
Am hotarat sa reiau acest text pe Contributors din mai multe motive. Cel mai important este acela ca mesajul sau mi se pare foarte actual intr-un moment in care evolutiile din viata publica, atat in tara, cat si in contextul european, ne obliga, ne place sau nu, sa reconsideram o serie de clisee si sa gandim cu adevarat serios la sensurile politicului, natura statului si mai ales la relatia noastra cu sfera definita de ele.
DESPRE UTOPIE, PERFECTIUNE, FERICIRE IN VIATA PUBLICA SI POLITICA
Despre “utopia perfectiunii”, N. Steinhardt spunea ca “este o utopie primejdioasa, ca orice utopie. In lumea pacatului perfectiunea nu se incheaga. Regimurile care fac din ea un scop ajung in cele din urma la tiranie si oroare, la bãi de sânge, opresiune, intoleranta, inchisori, torturi ci lagare. In asemenea regimuri se ajunge inevitabil la fericirea obligatorie, impusa de politie si de codul penal. Antidotul: constiinta limitelor si a relativitatii, aspiratia spre o imperfectiune cat mai putin rea, singura cu putinta aici.”
Observatia de mai sus nu trebui
