Relu Fenechiu a fost “condamnat” în câteva rânduri de Băsescu Traian înainte ca instanţa supremă să pronunţe verdictul în dosarul “Transformatorul”. Ministrul liberal avea soarta pecetluită, cel puţin în aprecierea celor care ştiu cum funcţionează “independenţa” Justiţiei în România, din momentul în care a devenit colaborator apropiat al preşedintelui PNL, Crin Antonescu.

“Preliminariile” condamnării pronunţate în 12 iulie erau deja publice. În ultimul raport MCV difuzat în ianuarie 2013 erau menţionaţi trei miniştri incompatibili ai Cabinetului Ponta şi se cereau imperativ demisiile demnitarilor urmăriţi penal. Mark Gray, purtătorul de cuvân al Comisiei Europene, a “scăldat-o” în mod penibil când au fost cerute nominalizările respective, deoarece, în ţară nu ieşeau cei trei miniştri la numărătoare. Au făcut-o Băsescu Traian şi trompetele din corul Monicăi Macovei care scandau în toate ocaziile numele lui Fenechiu. “Miza Fenechiu” a devenit în ultimele luni o obsesie a băsiştilor, care în orice împrejurare puneau presiune pe premierul Ponta: când scăpaţi de Fenechiu?, dacă e condamnat, cum reacţionaţi ş.a.m.d. Faptul că procesul “Transformatorul” se târâie prin instanţe de un deceniu arată că judecătorii au ezitat să dea un verdict într-o afacere cu multe probleme tehnice şi evaluări economice foarte diferite. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dat verdictul după ezitări şi, să nu uităm, hotărârea nu este definitivă. Trebuie însă făcute câteva corelări de fapte şi situaţii petrecute în jurul verdictului de condamnare. În primul rând, completul de judecători care a stabilit că Relu Fenechiu are de ispăşit o pedeapsă de 5 ani închisoare cu executare îl are în componenţă pe Iulian Dragomir, care a patentat celebra expresie “cu naşul în suflet”. Apoi, în 10 iulie, cu două zile înainte de anunţarea verdictului, Stanciu, preşedinta ICCJ, şi Oana Hăineală, şef