Luna ar putea fi un “dar” din partea planetei vecine, Venus, care a avut candva un satelit natural, pe care l-a pierdut. Capturat de campul gravitational terestru, acest corp ceresc a devenit satelitul natural al Pamantului, sugereaza o noua teorie, informeaza Realitatea.net. Sursa imagine: daniblog.ro

Ideea contrazice conceptiile marii majoritati a cercetatorilor, care considera ca Luna s-a format acum cca. 4,5 miliarde de ani, cand un corp ceresc de marimea unei planete s-a ciocnit cu Pamantul in formare.

Aceasta teorie, numita a impactului gigantic, are, totusi, punctele ei slabe, cum au si teoriile alternative asupra formarii Lunii, discutate recent la o conferinta dedicata acestui subiect . Asemenea teorii alternative sunt:

teoria fisiunii, care afirma ca Luna ar fi o bucata desprinsa din scoarta si mantaua terestra ca urmare a fortei centrifuge generate de o rotire foarte rapida a Terrei.

teoria acretiei binare sustine ca Luna si Terra au luat nastere in acelasi timp si in aceeasi regiune a spatiului, din materialul care s-a aglomerat formand doua corpuri spatiale distincte – Terra si satelitul sau natural.

o noua teorie alternativa este cea a capturarii Lunii – atragerea ei de catre Pamant, in campul gravitational al acestuia.

O problema comuna teoriilor fisiunii, acretiei binare si capturarii este faptul ca ele nu pot explica valoarea ridicata a momentului cinetic al sistemului Luna-Pamant.

Oamenii de stiinta cred ca, initial, viteza de rotatie a Pamantului era foarte mare, astfel incat o zi dura doar 5-6 ore, iar Luna se gasea foarte aproape de Pamant. Dar, treptat, rezistenta creata de forta mareica (o consecinta a fortei de atractie gravitationala) a dus la incetinirea rotatiei Pamantului si a impins Luna pe orbita ei actuala.

Un argument impotriva teoriei capturii este faptul ca, in solul selenar si cel terest