Oricui i se poate intimpla sa fie, dintr-un anumit punct de vedere, un inadaptat al lumii sale, un marginal, refuzind sa se conformeze, percepindu-i pe ceilalti ca pe niste straini. Uneori strainul iti este atit de departe, incit incepe sa-si piarda forma umana si inceteaza sa fie o fiinta umana cu un sistem de gindire diferit de al tau, metamorfozindu-se intr-un monstru. Pe 12 martie a avut loc la Teatrul National din Iasi premiera piesei de teatru Rinocerii de Eugene Ionesco, in regia lui Claudiu Goga. Din distributie fac parte actorii: Constantin Puscasu, Teodor Corban, Silva Helena Schmidt, Cosmin Maxim, Doru Aftanasiu, Florin Mircea, Emil Coseru, Adi Carauleanu, Doina Deleanu, Pusa Darie, Anne Marie Chertic, Daniel Busuioc, Dumitru Nastrusnicu, Antonella Cornici, Gelu Zaharia, Silvia Baleanu Popa. Tema muzicala aleasa pentru acest spectacol intimpina spectatorul, il introduce in plin joc al actorilor, conducindu-l la final spre iesire: Les Passants a lui Zaz, cu refrenul binecunoscut, reiterarea unui cintecel frantuzesc pentru copii: "Passe, passe, passera, la derniere restera". Cu totii ne amintim jocul - cind doi copii, fata in fata, se tin de miini, iar ceilalti trec pe dedesubt, pentru ca, uneori, bratele sa coboare si sa bareze trecerea unui copil, a ultimului copil. Acest ultim copil este in cazul de fata Bérenger, iar ceilalti sint rinocerii. Atit de indepartata de noi astazi este tema actualei piese de teatru, precum e acest joc al copilariei, ceea ce nu inseamna ca nu are un anumit ecou. In primul rind, totalitarismul la care se refera Ionesco e un fenomen de care nu dorim sa ne mai amintim, dar pe care l-am simtit pe pielea noastra in comunism, iar altii l-au experimentat in alte forme (nazism etc.). In al doilea rind, oricui i se poate intimpla sa fie, dintr-un anumit punct de vedere, un inadaptat al lumii sale, un marginal, refuzind sa se conformeze,