La puţină vreme după Mărţişor vine una dintre cele mai importante şi mai aşteptate zile ale lunii, 9 martie, ziua Mucenicilor. Sărbătoare - O zi care iradiază belşug de miracol şi har divin
La puţină vreme după Mărţişor vine una dintre cele mai importante şi mai aşteptate zile ale lunii, 9 martie, ziua Mucenicilor.
O zi specială, care are la noi, românii, un înţeles cu totul deosebit şi care a dat naştere multor obiceiuri frumoase, creştine, dar şi precreştine, căci ziua celor 40 de Mucenici este aproape de data echinocţiului de primăvară, când ziua devine egală cu noaptea. Dacă în calendarele creştin-ortodoxe, în ziua de 9 martie se sărbătoresc Sfinţii Mucenici, mai există şi versiunea conform căreia la 9 este ziua celor 40 de pahare sau, altfel spus, ziua bărbatului. Sfinţii Mucenici se mai numesc şi Moşi, deoarece vin la 9 zile după Babe.
Scurt istoric. În secolul IV, în Cetatea Sevastia trăia un voievod pe nume Agricolae, mare duşman al celor care credeau în Hristos. Hotărându-se că toţi ostaşii sunt datori să aducă jertfe zeilor, Agricolae a aflat cu mânie că 40 dintre soldaţii săi sunt creştini, şi nu vor să asculte această poruncă. În fruntea lor se aflau trei viteji, greu încercaţi în războaie, pe nume Chiron, Candid şi Domos. Chemându-i la el, Agricolae le spuse, cu vorbe meşteşugite: “Precum în războaie aţi luptat vitejeşte pentru împăratul nostru, tot aşa şi acum arătaţi-vă credinţa şi aduceţi jertfele poruncite. Alegeţi: ori vă supuneţi, ori veţi înceta de a mai fi oşteni şi veţi fi chinuiţi!”. Şi îi aruncă pe toţi în temniţă.
După şapte zile, Lisie, un alt general, soseşte, iar cei 40 de soldaţi au fost scoşi din temniţă şi aduşi la judecată în faţa celor doi tirani. Văzând că nu acceptă să se închine zeilor, ei au poruncit ca mucenicii să fie loviţi cu pietre. Însă pietrele îşi greşeau ţinta, din voia Domnul