ON-LINE
Întîmplarea sau sorţii, tot una, a făcut ca în drum spre meciul cu Manchester City al lui Poli Timişoara să dau o raită şi pe la Roşia Montană, pentru a mă lămuri cum stă treaba cu lupta dintre Roşia Gold Corporation şi organizaţiile non-guvernamentale care se opun proiectului. Iute m-am lămurit cu panoplia de idei. Pe de o parte sînt capitaliştii şi localnicii disperaţi de lipsa locurilor de muncă, iar pe de altă parte, o grupă mare de organizaţii care bifează acţiuni.
M-a cuprins disperarea cînd am văzut că ecologiştii români sînt de un stîngism notoriu, chiar comunişti. E lesne să îţi dai doctorate pînă la 40 de ani, să trăieşti din stipendiile statului sau ale unor grupuri financiare şi să predici nişte valori pe care nu le cunoşti. Cînd nu ai plătit impozite la stat şi nu ai încercat să scoţi profit e lesne să predici religii moarte. Să profiţi de ignoranţa celor mulţi şi să vinzi ştevie pe post de sparanghel e chiar ticăloşie.
Ceea ce s-a dorit o dezbatere de idei la Roşia Montană, în Biserica Unitariană din centrul istoric al comunei, s-a transformat într-o belzebută înşirare de dogme, picurate cu niscaiva cunoştinţe din literatura de specialitate, nimic din realitate. Şi atunci cum să nu crezi că şi tinerilor, la fel ca lui Băsescu, le lipseşte… metafizica?
E clar de ce ecologismul nu are trecere la români, oamenii neobişnuiţi să adune pet-urile din natură, să facă curat sau să folosească de pasta de dinţi în cantităţi comparabile cu Occidentul. Cînd aduci în Biserica Unitariană un aventurier scoţian care să vorbească despre Sfînta Treime economică (planet, people, profit), cînd Norbert Petrovici, un tînăr clujean din trupa de branding a oraşului vorbeşte în dodii despre branding-ul continuu, cînd un basarabean trecut prin chinurile comunismului, Vasile Ernu, vorbeşte despre pericolul capitalismu