Un antrenament reuşit îmi schimbă ziua. Cu cât sunt mai stresat, cu cât sunt mai tensionat, cu atât mai mare este impactul alergării asupra psihicului. Stresul mă face să vreau să renunţ şi atunci, cu un ultim efort, încerc să-mi duc exerciţiul până la capăt.
Cred că cel mai aiurea lucru e să te afli dimineaţa la şapte în mijlocul parcului şi să te întrebi ce cauţi acolo când ai atâtea decizii de luat, când la câţiva kilometri sunt oameni care aşteaptă să le uşurezi munca, telefonul e plin de apeluri pierdute şi mesaje, iar copilul e supărat că a ratat un proiect important la şcoală.
Acolo, în mijlocul parcului, mă întreb ce caut şi nu pot să-mi dau un răspuns. Ştiu doar că alergarea e importantă, la fel de importantă ca toate obligaţiile de peste zi, ştiu că am de făcut doi kilometri în ritm uşor, 5 curse de câte 400 de metri alergate tare şi apoi încă doi kilometri.
Îmi vine să renunţ după primii 400 de metri, dar merg mai departe ca un robot şi mai fac 400. Mă simt mai bine. Am alergat mai repede. Hai, încă odată. Reuşesc să duc cumva exerciţiul până la capăt şi lumea mea începe să se schimbă. Arată altfel, lucrurile se rezolvă de la sine. Şi iarăşi îmi spun că alergarea are ceva magic, are capacitatea să schimbe lumea, s-o facă mai bună sau cel puţin aşa o văd şi o simt după un antrenament reuşit.
Un antrenament reuşit îmi schimbă ziua. Cu cât sunt mai stresat, cu cât sunt mai tensionat, cu atât mai mare este impactul alergării asupra psihicului. Stresul mă face să vreau să renunţ şi atunci, cu un ultim efort, încerc să-mi duc exerciţiul până la capăt.
Cred că cel mai aiurea lucru e să te afli dimineaţa la şapte în mijlocul parcului şi să te întrebi ce cauţi acolo când ai atâtea decizii de luat, când la câţiva kilometri sunt oameni care aşteaptă să le uşurezi munca, telefonul e plin de apeluri pierdute şi mesaje,