Du-te acolo cu o zi inainte de premiera. Atunci sa vezi ce balamuc! Teatrul e un musuroi de furnici proaspat calcat in picioare. Un turn Babel naruit si cladit la loc din ceas in ceas! Privit de la distanta, teatrul iti apare ca un imobil impunator. Ai impresie ca inauntru domneste armonia! Dar du-te acolo cu o zi inainte de premiera. Atunci sa vezi ce balamuc! Teatrul e un musuroi de furnici proaspat calcat in picioare. Un turn Babel naruit si cladit la loc din ceas in ceas! Toti alearga pe holuri si pe scari, de sus in jos, de la subsol, unde se afla depozitata recuzita, dar si atelierele, la parter, in cabine, la toaleta, in sala de specatacol, la etaj, in birourile directorilor, ale secretarilor literari, la biblioteca, in Sala "Aglaia Pruteanu", la contabilitate, la serviciul personal si de acolo la poarta, si din nou la subsol.... E o fosgaiala, un du-te-vino neincetat, ca intr-o gara sau intr-o statie de metrou. Telefoanele zbirniie, urletele si tipete scot usile din titini. Actorii alearga dupa director, directorul alearga dupa regizor, regizorul dupa masinisti, masinistii dupa timplari, timplarii dupa cizmari, cizmarii dupa peruchieri, peruchierii dupa croitori, croitorii dupa sufleor, sufleorul dupa maestrul de lumini, maestrul de lumini dupa cel de sunet, si tot mereu asa... Trecind pe coridoare, vezi numai fire, sfori si sirme ce se intind si se incolacesc, rulindu-se din birouri spre cabine, pentru a expoada pe scena: sint nervi! Nervi ajunsi in stadiul de incandescenta. Din pricina acestei tensiuni, becurile explodeaza, nu numai in sala de spectacol, ci si pe hol. Daca te opresti sa stai de vorba cu un actor, nu stii de unde sa-l apuci. Toti se cred altceva decit sint. La tot pasul dai de cite un rege Lear sau peste cite un Mefisto, contopiti in unul si acelasi personaj! Si asta intr-o zi obisnuita! Dar apoi inainte de premiera!? Am asistat pe vremuri l