"Ce anume reprezinta aproape fiecare dintre nuvelele lui? O comedie care incepe cu prostii, continua cu prostii, se termina cu lacrimi si care, in cele din urma, se cheama viata."

V. G. Belinski

Anul trecut, universitarul iesean si criticul literar Emil Iordache oferea circuitului cultural romanesc ultima parte a unei lucrari de referinta: publica, la Polirom Iasi, traducerea volumului al treilea al importantului "Jurnal de scriitor", semnat de F. M. Dostoievski. N-a trebuit sa treaca prea mult timp si ne-am ales, in traducerea aceluiasi Emil Iordache, cu o alta opera de capatai: cea a lui N. V. Gogol.

Saptamana aceasta, Polirom a dat librariilor volumul al doilea (din cele trei) al scrierilor clasicului rus, cu un continut substantial: "Nuvele si teatru". Dupa aparitia primei carti, continand celebrele scrieri gogoliene "Serile in catunul de langa Dikanka" si "Mirgorod", si in asteptarea celei de-a treia, in care ni se pregateste la fel de celebrul text "Suflete moarte", precum si un studiu, intitulat "Enigmaticul Gogol", acest al doilea volum, mirosind proaspat a cerneala si lac de coperta, are in centrul sau inconfundabila piesa de teatru "Revizorul", incadrata, in deschidere, de sapte nuvele, la fel de importante (intre care "Nevski Prospect" este chiar coplesitoare, ca si "insemnarile unui nebun"), si o alta opera dramaturgica, surprinzatoare si iradianta - "Casatoria". in plus, contributia speciala a lui Emil Iordache, dincolo de o actualizare necesara a textelor lui Gogol, consta in redactarea stiintifica a unei serii de note, aproape indispensabile pentru o comprehensiune cat mai completa a acestor scrieri. Pornind de la explicatii etimologice, continuand cu precizari tinand de istoria si civilizatia ruseasca si incoronand cu elemente de hermeneutica si filosofie, Emil Iordache aduce acele precizari care integreaza universul gogolian