Barack Obama si-a dat din nou adevarata masura. Ieri, se stie, bursa americana, DJIA, s-a prabusit cu 634 de puncte. Enorm. Ascuns in incommunicado de vreo 3-4 zile, Obama, vadit depasit de evolutiile economice in general si in special de cele determinate de decizia agentei Standard & Poor’s de a scadea calificativul SUA, a trebuit sa iasa la lumina. Sa spuna ceva. E totusi preseditele SUA. Pietele asteptau un semnal de leadership, un semnal pragmatic si realist ca Presedintele SUA intelege in sfarsit ce se intampla. Discursul insa, plin de obisnuitele platitudnii si retorica ideologizata camuflata, a sporit in loc sa scada volatilitatea economica. Sigur, Casa Alba si expertii sai in economie, ajutati de enorma masina mass-media de propaganda transatlantica, de la New York Times, CNN si Washintgon Post la Associated Press, BBC si The Guardian, ne vor ajuta zilele urmatoare sa vedem lucrurile si din alt unghi. In lumea contrafactuala a modelelor economice in care traiesc economistii elitei occidentale progresiste, bursa probabil ca ar fi cazut pana la 834 de puncte, fara interventia salvatoare a Presedintelui. Altfel spus, magistrala cuvantare a salvat 200 de puncte.
Aducem in discutie contrafactualele si modele lor econometrice nu de dragul unui artificiu retoric ironic menit sa sublinieze lipsa de realism si incoerenta actualei administratii de la Casa Alba. Ar fi redundant si excesiv. Lucrurile sunt de mult clarificate in aceasta privinta. Motivul e mai subtil si mult mai important. Vrem sa ne focalizam atentia asupra acelei clase aparte de figuri publice care in zilele si saptamanile ce urmeaza vor inunda canalele mediatice cu stiinta, viziunea si predictiile lor. Vrem sa atragem atentia asupra lor. Vrem ca cititorii nostri sa fie preveniti. Nu tot ce zboara se mananca. Ne referim, evident, la economisti.
Un rol important, un palmares dubios
Av
