Fostul secretar adjunct al FR de Gimnastică e obligat să trăiască într-un scaun cu rotile după ce a fost împuşcat în Venezuela, în 1998. Toma Prădatu a rememorat pentru „Adevărul“ clipele de groază de acum 12 ani şi calvarul pe care-l trăieşte de atunci.
Într-un apartament micuţ din cartierul Colentina, la margine de oraş, acolo unde începe zona de case, trăieşte un om care a trăit pentru sport, dăruindu-i cei mai frumoşi ani ai săi. Departe de cei pe care i-a ajutat, deseori, sprijinit îndeosebi de familie.
În august trecut a împlinit 64 de ani şi se numeşte Toma Prădatu. Un nume parcă predestinat dacă ne gândim la nenorocirea care s-a abătut asupra sa...
Împuşcat de doi bandiţi în Venezuela
Mai bine de 12 ani şi jumătate au trecut de la tregedia care i-a schimbat viaţa fostului secretar general al Federaţiei Române Gimnastică. La 20 martie 1998, pe când însoţea lotul feminin într-o deplasare la Caracas, în Venezuela, a fost împuşcat după ce a refuzat să le dea unor răufăcători ce îl urmăriseră diurna gimnastelor pe care tocmai o scosese de la bancă. Glonţul a trecut prin omoplat, i-a perforat plămânul, iar apoi i-a atins coloana vertebrală, secţionându-i măduva spinării...
N-a fost un act de vitejie, ci mai degrabă ceva instinctiv. „N-am avut timp să mă gândesc. Nu puteam să le dau geanta. În ea erau banii fetelor, toate actele", mărturisea mai apoi omul de sport care, din cauza acelei întâmplării, este nevoit şi astăzi să-şi petreacă majoritatea timpului într-un scaun cu rotile.
Din omul sprinten şi voinic, care avea grijă de fetiţele de la lot, fiind responsabil, printre altele, cu pregătirea deplasărilor, a rămas acum doar siguranţa şi totodată echilibrul cu care vorbeşte, precum şi... mustaţa (o marcă înregistrată a gimnasticii româneşti dacă ne gândim că nu este singurul care poartă). „Pe asta nu o rad