Ediţiile succesive ale Dicţionarului explicativ şi cele ale Dicţionarului de neologisme consemnează sub stimulent un sens din limbajul medical ("substanţă care activează un organ") şi un sens generic: "ceea ce stimulează", prea larg şi prea vag pentru a fi mulţumitor. Înainte de a purcede la desluşirea şi sistematizarea semantismului ascuns sub această superficială definiţie, să mai observăm că stimulent nu este doar substantiv neutru, cum ne spun dicţionarele (inclusiv cel ortografic), ci şi substantiv masculin, cu pluralul stimulenţi, mai rar în presa noastră ("pe de o parte avem (pentru relansarea economică) stimulenţi fiscali şi bugetari iar pe de altă parte investiţiile în anumite domenii", Capital 26 XI 08) dar preferat, pare-se, peste Prut, unde este folosit în documente oficiale (aflăm, de pildă, pe site-ul eurolex.md că "Guvernul Moldovei a introdus un şir de stimulenţi fiscali în formă de scutiri ale impozitului corporativ, stimulenţi speciali pentru anumite genuri de activitate şi pentru investitorii care îşi desfăşoară activităţile pe teritoriul zonelor economice libere").
Format din verbul astimula, foarte probabil sub influenţa francezului stimulant, cuvântul apărea sporadic în limbajul presei şi al economiştilor şi înainte de 1989. Astfel, în 1977, la Editura Academiei Republicii Socialiste România apărea un volum de largă şi adâncă respiraţie intelectuală intitulat, sec, Stimulente materiale şi morale în cooperativele agricole de producţie. Din fericire, nu am fost supuşi caznei de a citi o asemenea carte, dar judecând numai după titlul ei mincinos (singurul mijloc de stimulare a ţăranului cooperator era sub comunişti acceptarea tacită a furtişagurilor din recolta obştească) am putea crede că socialismul nu era, precum capitalismul nemilos, interesat doar de partea materială, el lucra şi cu sufletul şi se sprijinea pe valorile morale (