În urmă cu aproximativ 500 de ani, un boier şi înalt dregător al lui Ştefan cel Mare avea să construiască pe malul râului Solca un paraclis deosebit.

Boierul Luca Arbore a găsit în nordul României de astăzi locul potrivit pentru a-şi ridica propriul său conac, pentru a construi o biserică şi pentru a aduce aici, de la trei kilometri distanţă, o comunitate de oameni. În satul lui Arbore, aflat astăzi în judeţul Suceava, pe valea râului Solca, mulţi sunt cei care vorbesc frumos despre boierul şi înaltul dregător al lui Ştefan cel Mare. Oamenii ştiu din moşi strămoşi că Arbore era un bun creştin, că şi-ar fi construit chiar şi un tunel care pornea de la conacul său (cea mai frumoasă construcţie din nordul Moldovei în secolul al XVI-lea) şi ducea la biserică – intrarea în lăcaşul sfânt se făcea, spun astăzi bătrânii din Arbore, prin altarul bisericii. Tunelul nu avea să fie însă niciodată descoperit – se spune chiar că, atunci când a găsit uşa de acces în tunel şi a spart lacătul, un bărbat de-al locului a amuţit pe loc. Oamenii locului au aflat despre această tragedie şi ar fi adunat piatra din care era construit tunelul pentru a-şi ridica din ea case. În urmă cu aproximativ 70 de ani, s-a încercat să se facă săpături în jurul altarului, în căutarea tunelului; lucrările însă au fost oprite pentru a nu destabiliza construcţia bisericii.

SEMNE ALE TRECUTULUI. În urmă cu o sută de ani, în cimitirul din jurul bisericii mai puteai găsi crucile înalte din lemn, care păzeau mormântul soldatului necunoscut, ucis aici, în timpul celui de-al doilea război mondial. Astăzi, crucile acestea sunt de nerecunoscut. Nu s-a îngrijit nimeni de ele, au fost roase de gângănii şi de vreme. Frumuseţea picturilor interioare de odinioară piere şi ea. În jurul anului 1800, au fost refăcute feţele sfinţilor care fuseseră scobite de turci