(apărut în Dilema Nr.226, 14 iunie 2008)
Bogătaşii României postcomuniste se numără printre cele mai mediatizate persoane publice. Cei mai mulţi, cu voia lor: pesemne e greu să nu împărtăşeşti cu ceilalţi euforia propriului succes, pînă într-acolo încît să-ţi dai cu părerea despre cele ce sînt şi cele ce mîine vor rîde în soare sau să-ţi înscenezi reality-show-uri, ca să fii văzut în ipostaze casnice sau intime (sigur, lucruri care n-ar fi posibile fără colaborarea entuziastă a vînătorilor de rating cu orice chip, căci banul la ban trage). În mare, se disting, prin prisma personalităţii şi a imaginii pe care vor să o cultive, cîteva tipuri de miliardari români (aceasta este o denumire generică: unii sînt deocamdată mai "pauperi", încă în faza de milionari în euro/dolari, doar cîţiva au intrat în Topul Forbes al est-europenilor care au depăşit miliardul).
Bogătaşul "din popor"
Cei mai reprezentativi: Gigi Becali, Silviu Prigoană, Cristian Ţînţăreanu. Cultivă un stil frust, neaoş, pitoresc, chiar rustic pe alocuri. Ideea de bază este că averea face casă bună cu deprinderile unui român simplu, din popor. Imaginea-simbol: "repararea" Maybach-ului cu ranga. Este de bonton, odată ce ţi-ai asumat această tipologie, să cobori din maşina luxoasă şi să încingi un grătărel, să schimbi vorbe de dulce cu suporterii unei echipe de fotbal, să dansezi din buric cu pasiune la chefuri şi paranghelii, să te amesteci în biserică printre bătrîne care poartă platouri cu colivă, să ciupeşti şmechereşte stripteuzele de fund (cînd îţi permite religia). În general, mărcile mondiale de lux sînt asortate, în toate împrejurările vieţii, cu obiceiurile locului. Este un semn - subliniat prin declaraţii de cîte ori se iveşte ocazia - că "nu uiţi de unde ai plecat", banii nu te-au schimbat în mod esenţial, eşti un om dintr-o bucată, care nu ştie multe, dar cunoaşte ce trebuie. C
